Lăsatul secului pentru Postul Sfintelor Paşti
Creştinii ortodocşi intră, la 15 martie 2021, în Postul Sfintelor Paşti, numit şi Postul Mare sau al Păresimilor, cel mai aspru şi cel mai lung dintre cele patru mari posturi de peste an, rânduite de Biserica Ortodoxă, care are menirea să-i pregătească duhovniceşte pe credincioşi pentru marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului.
Sărbătoarea Sfintelor Paşti nu are dată fixă, ci se calculează în funcţie de fazele lunii, menţionează Irina Nicolau în ”Ghidul sărbătorilor româneşti” (1998), şi în funcţie de aceasta se stabileşte şi data altor sărbători, Duminica de Paşti fiind considerată ca origine a axei timpului. Anul acesta, Biserica Ortodoxă va sărbători Sfintele Paşti la data de 2 mai.
Dintre posturile de peste an rânduite de Biserica Ortodoxă, Postul Sfintelor Paşti este cel mai lung, căci durează 40 de zile, la care se adaugă Săptămâna Patimilor. Ultima zi în care se mai poate mânca „de dulce” este cea a Lăsatului sec. Renunţarea la mâncarea „de dulce” se face însă treptat la intrarea în acest post, astfel că el este precedat de o săptămână pregătitoare, cunoscută şi ca Săptămâna Albă sau a Brânzei (anul acesta în perioada 1-7 martie), în care se pot consuma produse lactate, ouă şi peşte, iar miercurea şi vinerea este dezlegare la brânză, lapte, ouă şi peşte. Această săptămână este situată între Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi (anul acesta la 7 martie, când s-a lăsat sec de carne) şi Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (anul acesta la 14 martie, când se lasă sec de brânză), ziua următoare marcând intrarea propriu-zisă în Postul Sfintelor Paşti.
Duminica aceasta toată familia se aşază la masă şi trebuie să mănânce pe săturate, pentru că de acum încolo nu se va mai putea mânca „de dulce”. În trecut, în această zi se ţineau cele mai mari şezători. Tinerii se adunau la o casă din sat, iar fetele aduceau gogoşi şi plăcinte calde. Era ultima noapte în care se mai puteau distra, până la Paşti. În unele zone, sărbătoarea se asemăna cu Revelionul, se juca mult, se mânca şi se bea din abundenţă, şi purta nume specifice diferitelor zone: Priveghi, Alimori, La Zăpostit, Hodăiţe, Refenele, Opaiţ, se arată pe site-ul www.crestinortodox.ro. În Muntenia, petrecerea era familială: cei mici veneau la cei mari, copiii la părinţi, finii la naşi şi aduceau câte un plocon, sărutau mâna gazdei şi cereau iertare, pentru a intra împăcaţi cu toată lumea în Postul Mare.