Povestea sfâșietoare a unei tinere abandonate care își caută mama

Sunt povești de viață ale unor copii români aruncaţi de părinţi în orfelinate şi adoptaţi de americani. Duc un trai de vis pe tărâmul american însă le este dor de România şi vor să fie ajutaţi să îşi cunoască părinţii care le-au dat viaţă, chiar dacă i-au abandonat în orfelinate, după naştere. Este povestea emoţionantă a multor copii români adoptaţi, în anii ’90, de familii din străinătate.

 

 

Demersul lor este unul dificil, pentru că nu mai cunosc limba română. Certificatul de naştere sau, în alte cazuri, doar nişte simple copii după hotărârile de adopţii sunt actele care le atestă originea română. De curând, în mediul on-line, o tânără adoptată de o familie din statul american Tennessee, face eforturi disperate să îşi găsească părinţii care au abandonat-o într-un orfelinat din Slatina. „Vreau o poză cu mama. Mi-ar plăcea să-i văd chipul. Am viața mea acum, dar cu toate astea trebuie să îmi cunosc rădăcinile pentru a merge mai departe”, a fost mesajul fetei lăsat pe pagina noastră de facebook.

Salutare tuturor! Îmi caut familia românească. În fiecare zi sper și mă rog să-i găsesc pe toți! Nu am resentimente din trecut, ci sunt recunoscătoare pentru fiecare binecuvântare din viața mea. Numele meu românesc a fost DOGARU ANDREEA. M-am născut pe 16 august 1993 în orașul BALȘ, județul OLT. Pe 25 august 1993 am fost plasată la orfelinatul din SLATINA (Strada Drăgănești nr. 29, județul Olt). Pe 9 septembrie 1996, am fost transferată la căminul din Slatina. În actele mele de adopție e menționat că numele mamei mele a fost DOGARU ELENA, avea 21 de ani când m-a născut, a terminat 10 clase și că stă cu părinții și fratele ei în satul DOBRUN, iar tatăl este necunoscut.

Pe 4 iulie 1997 am fost adoptată și dusă în Statele Unite ale Americii. Astăzi am 24 de ani, sunt măritată și în prezent locuiesc în Tennessee. Eu și soțul meu discutăm despre întemeierea unei familii în curând și, înainte să facem asta, îmi doresc foarte mult să îmi aflu trecutul și povestea familiei mele biologice. Înseamnă enorm pentru mine să-mi descopăr trecutul. Vă rog să DISTRIBUIȚI în speranța că familia mea din România va afla că sunt în căutarea lor. Vă muțumesc TUTUROR pentru ajutor!”, spune tânăra pe o reţea de socializare.

Ea a anexat la postare trei fotografii: una din decembrie 1996, de la căminul din Slatina, de când avea trei ani, alta din 4 iulie 1997, de pe aeroport, la sosirea în SUA, când avea aproape 4 ani, iar ultima, din ziua nunții, care a avut loc în Milwuakee, Wisconsin. Tânăra avea atunci 23 de ani. Impresionați de mesajul tinerei sute de oameni i-au sărit în ajutor și în câteva zile au apărut zeci de mesaje cu informații importante pentru aceasta. Mai mult chiar, tânăra susține că și-a găsit mama și în urma unor schimburi de fotografii cele două seamănă foarte mult.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Descoperă mai multe la Gazeta Publica

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura