Sărbătoare mare la Caracal

500ED367-92DD-4E69-BDA1-0212268BA85C

În fiecare an Primăria municipiului Caracal îl pomenește pe Constantin Poroineanu, filantropul care a donat Caracalului parcul ce astăzi îi poartă numele.

Singura pretenție pe care a avut-o, la schimb, Poroineanu a fost a ceea de a i se face o colivă și o slujbă de pomenire de ziua Sfinților Împărți Constantin si Elena.

Astazi, în contextul stării de alertă generate de epidemia COVID-19, autoritățile locale au suspendat ceremonia de pomenire a moșierului caracalean.

Povestea fabuloasă a boierului Constantin Poroineanu, unul dintre cei mai bogați oameni din România, este demnă de un scenariu de film, drama lui fiind cunoscută în toată lumea.

Puțini sunt cei care nu cunosc povestea boierului Constantin Poroineanu, unul dintre cei mai mari filantropi din fostul județ Romanați. El a dus o viață demnă de un roman și a avut parte de un sfârșit de-a dreptul dramatic.

Constantin Poroineanu a fost unul dintre cei mai mari proprietari rurali la începutul secolului XX. El deținea domenii în Dâmbovița, Ilfov și Romanați. Pe lângă asta, el era și un important om politic.

Poroineanu a trăit în Caracal, aici unde deținea un domeniu impresionant, de mii de hectare. Deși era originar din Târgoviște, fiul al lui Sache și Elena, fiica lui Ștefan Jianu, mare proprietar din Caracal, boierul și-a trăit aproape toată viața la Caracal. A studiat în țară, dar și la Paris, oraș în care avea să facă o greșeală uriașă care să îl coste mai târziu viața.

Se căsătorește și are un fiu pe care îl botează Sergiu. Trăiește liniștit până când este nevoit să plece cu treburi la Paris. Aici calcă strâmb, are o relație cu o franțuzoaică în urmă căreia se naște Mirabelle, fiica lui. Poroineanu termină treburile la Paris, îi lasă o sumă importantă de bani fiicei și amantei sale și revine la Caracal, la treburile sale de zi cu zi.

Sergiu, fiul lui, a crescut și, urmînd tradiția familiei, a plecat, în 1906, la Paris, pentru studii. Aici s-a îndrăgostit de o franțuzoiacă, pe care a cerut-o în căsătorie. Fata a acceptat, s-au luat cu legământ în “Capitala Luminilor”, așa că tânărul Poroineanu a adus-o, în vara lui 1908, la Caracal, pentru a o prezenta familiei. Aici pleacă la drum legenda.

Doica lui Sergiu a simțit că e ceva necurat între cei doi pentru că aceștia semănau foarte mult. Așa că începe să investigheze și află ceea ce pentru mulți ar putea părea incredibil: Sergiu și Mirabelle erau frați vitregi, copii ai aceluiași boier Poroineanu.

De aici a început să se destrame totul pentru că în primele zile ale lui septembrie 1908 Sergiu o ucide pe Mirabelle, sora și soția sa, apoi se sinucide și el cu un revolver.

Constantin Poroineanu, ajuns, între timp, una dintre cele mai respectate persoane din Regat, cheamă degrabă un avocat, pentru a-și face testamentul. A doua zi, pe 15 septembrie 1908, la orele 00.40 dimineața, se spânzură, lăsând un bilet de adio în care explică ce și cum.

Boierul era devastat de durere, mai ales că știa că greșeala lui din trecut a permis ca toate aceste lucruri să fie posibile.

Cel mai important obiectiv de arhitectură peisagistică din judeţul Olt, unul dintre cele mai frumoase parcuri naturale din România şi cel de-al treilea parc natural ca dimensiune din Europa, poartă numele filantropului Constantin Poroineanu, din a cărui avere s-au plătit imobilele expropriate din Cadrilater precum şi amenajarea parcului. Situat în partea de vest a oraşului, în apropiere de centrul administrativ, parcul „Constantin Poroineanu” este încadrat între două cartiere vechi şi cunoscute, Bold şi Protoşeni, şi se întinde pe mai bine de 25 de hectare. Proiectarea parcului a fost făcută de către arhitecţii francezi Redont şi Pinard, reputaţi peisagişti de la începutul secolului trecut. De la inaugurare şi până în prezent, parcul a suferit unele modificări, prin amenajarea şi completarea terenurilor virane şi prin lucrări de igienizare, care nu i-au alterat structura sa iniţială.

Prin testament, Poroineanu a lăsat întrega sa avere comunității caracalene: undeva pe la 3.100.000 de lei, dintre care 2.150.000 parte imobiliară. În 1925, deputatul I.D.Ianculescu ia inițiativa realizării unui bust al marelui latifundiar, chiar la intrarea în parcul orașului, rămas, și astăzi, unua dintre cele mai mari suprafețe naturale din Europa (25 de hectare, din cele 35 avute inițial). În 1928, acesta este dezvelit. În timpul comuniștilor, este topit, fiind refăcut abia în 2008.

În testamentul lăsat de Constantin Poroineanu se menționează că, în fiecare an de Sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena, oficialitățil au obligația de a-i face o colivă lui Poroineanu și de a-i pomeni numele.

Lasă un răspuns