Moștenire după deces. Cum se poate face succesiunea fără toți moștenitorii

Succesiunea fără toți moștenitorii, este ea posibilă? Ei bine, în anumite condiții prevăzute de lege, se poate realiza: prin testament, când defunctul dezmoștenește anumite persoane, prin renunțarea expresă sau tacită la moștenire, prin incapacitatea unui succesibil de a accepta moștenirea cu implicarea unui curator, sau prin declararea nedemnitații unor moștenitori. Află mai jos mai multe detalii despre această situație legală.

Succesiunea fără toți moștenitorii: ce prevede legea și care sunt situațiile posibile

În România, întrebarea dacă succesiunea se poate face fără participarea tuturor moștenitorilor are un răspuns afirmativ, dar atenție! Se poate face asta numai în anumite condiții stricte prevăzute de lege.

Experții în drept civil subliniază că, înainte de a analiza aceste situații, este esențial să se înțeleagă cine poate fi considerat moștenitor. Conform Codului civil, o persoană poate moșteni doar dacă are capacitatea necesară la momentul deschiderii moștenirii și dacă nu există situația de codecedare, adică atunci când mai mulți succesibili mor simultan și nu se poate stabili care dintre ei a supraviețuit celuilalt.

Analiza cazurilor în care succesiunea se poate realiza în lipsa unor moștenitori începe cu voința defunctului.

Potrivit specialiștilor, o persoană poate, prin testament, să dezmoștenească total sau parțial moștenitorii legali, astfel încât moștenirea să fie distribuită fără participarea celor dezmoșteniți. Moștenitorii legali includ rudele defunctului: soțul supraviețuitor, descendenții direcți (copiii și urmașii lor), ascendenții și colateralii.

Dezmoștenirea poate fi directă sau indirectă

Dezmoștenirea poate fi directă, printr-o mențiune expresă în testament, sau indirectă, prin desemnarea unor persoane care să moștenească întreaga avere a defunctului. Totuși, legea prevede rezerve succesoriale pentru anumite categorii de persoane – soțul supraviețuitor, descendenții și părinții defunctului – care au dreptul la cel puțin jumătate din cota ce le-ar reveni, indiferent de voința celui decedat.

O altă situație în care succesiunea poate fi realizată fără toți moștenitorii este renunțarea la moștenire. Persoanele care nu doresc să accepte partea ce le revine pot să renunțe la drepturile lor printr-un act unilateral și solemn, în fața notarului. Motivele pentru renunțare pot fi diverse: de la insolvabilitatea moștenirii, când pasivul depășește activul, la considerente personale sau relaționale.

Experții explică faptul că, până la acceptarea moștenirii, persoana se numește succesibil; doar după ce acceptă se poate spune că este moștenitor. În plus, legea instituie o prezumție de renunțare dacă, după un an de la deschiderea succesiunii, succesibilul nu a acceptat moștenirea.

Când este nevoie de instituirea unui curator?

În cazurile în care un moștenitor este incapabil să accepte moștenirea, legea prevede instituirea unui curator. Aceasta se aplică, de exemplu, minorilor sau persoanelor care nu au capacitatea de a înțelege sau gestiona propriile interese.

Curatorul, desemnat de persoana interesată sau de instanță, acceptă moștenirea în numele celui incapabil, asigurând astfel protecția drepturilor succesibilului.

Codul civil precizează că orice persoană fizică cu capacitate deplină de exercițiu poate fi numită curator, iar desemnarea persoanei de către cel interesat are prioritate în fața altor numiri.

Ce este nedemnitatea și cum influențează acest proces?

Nedemnitatea reprezintă un alt criteriu prin care succesiunea poate fi realizată fără anumiți moștenitori. Potrivit legii, nedemnitatea poate fi de drept sau judiciară.

Nedemnitatea de drept poate fi constatată de instanță sau de notar, pe baza unei hotărâri definitive, și se aplică, de exemplu, persoanelor condamnate penal pentru săvârșirea unor infracțiuni cu intenția de a ucide defunctul sau alți succesibili. În aceste cazuri, persoana nu poate moșteni, chiar dacă ar avea alte drepturi legale asupra averii.

Nedemnitatea judiciară presupune că orice succesibil poate solicita instanței să îl declare nedemn, în termen de un an de la deschiderea succesiunii. Introducerea acțiunii reprezintă, în același timp, un act de acceptare tacită a moștenirii.

Situațiile care pot conduce la declararea nedemnitații includ condamnarea penală pentru fapte grave de violență asupra defunctului, ascunderea, alterarea sau distrugerea testamentului, precum și împiedicarea, prin dol sau violență, a defunctului de a întocmi sau modifica testamentul.

Experții atrag atenția că aceste reguli au rolul de a proteja drepturile celor îndreptățiți la moștenire și de a asigura respectarea voinței defunctului atunci când aceasta este legal posibilă.

Astfel, succesiunea fără toți moștenitorii este legal posibilă în mai multe scenarii: prin testament și dezmoștenire, prin renunțarea expresă sau tacită la moștenire, prin incapacitate și implicarea unui curator, sau prin declararea nedemnitații unor succesibili.

Sursă: capital.ro