Pentru românii care au cotizat în țară și în alte state ale Uniunii Europene, stabilirea pensiei presupune luarea în considerare a perioadelor de asigurare din mai multe sisteme. În acest proces, proratizarea permite fiecărei autorități să determine suma care îi revine la plată, proporțional cu durata recunoscută în sistemul propriu. Calculul respectă regulile europene de coordonare și legislația națională. Înțelegerea termenilor din decizia de pensionare este esențială pentru a distinge între valorile folosite în calcul și suma acordată efectiv beneficiarului. Ce înseamnă proratizarea pensiei Proratizarea, bazată pe principiul „pro rata temporis” (proporțional cu timpul), intervine în calculul pensiei comunitare pentru persoanele care au fost asigurate în mai multe state. Aceasta nu presupune acordarea unei pensii unice de către Uniunea Europeană: instituțiile naționale stabilesc și plătesc drepturile cuvenite în cadrul propriilor sisteme. Regulile sunt cele europene de coordonare, în special Regulamentul (CE) nr. 883/2004, aplicate împreună cu legislația națională a fiecărui stat. Proratizarea este etapa în care fiecare stat își stabilește partea de pensie care îi revine, proporțional cu perioada de asigurare realizată în sistemul său. Mecanismul are două operațiuni distincte: Însumarea perioadelor: Perioadele de asigurare din toate statele implicate se însumează doar pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de acordare, de exemplu stagiul minim de cotizare; Stabilirea sumei: Apoi fiecare stat calculează cuantumul care îi revine, prin proratizare. Faptul că anii lucrați în străinătate sunt luați în considerare nu înseamnă că România va plăti pentru ei. Fiecare stat plătește doar pentru perioada realizată în sistemul propriu. Cum se calculează partea datorată de fiecare stat Potrivit articolului 52 din Regulamentul 883/2004, fiecare instituție competentă face două calcule: Prestația independentă: Se calculează doar pe baza perioadelor din sistemul propriu, fără însumare. Se face numai dacă persoana îndeplinește condițiile și prin legislația națională singură; Prestația proporțională, pro rata: Mai întâi se calculează suma teoretică. Aceasta este pensia care ar rezulta potrivit legislației proprii dacă toate perioadele de asigurare și de rezidență din statele implicate ar fi fost realizate în acel sistem. Apoi se calculează suma efectivă, aplicând sumei teoretice raportul dintre perioada realizată în sistemul propriu și totalul perioadelor din toate statele. Dacă totalul perioadelor depășește stagiul maxim cerut de legislația unui stat pentru o pensie completă, instituția ia în calcul doar acest maxim, nu totalul real. Statul nu va plăti mai mult decât pensia completă prevăzută de propria legislație. Fiecare autoritate aplică propria legislație, astfel încât valorile teoretice pot diferi. Exemplu ipotetic de calcul: 20 de ani de cotizare în România și 10 în alt stat UE Să presupunem că o persoană a cotizat 20 de ani în România și încă 10 într-un alt stat al Uniunii Europene. Pentru a explica proratizarea, folosim valori ipotetice și presupunem că sunt îndeplinite condițiile de pensionare în ambele țări. Casa de Pensii din România stabilește mai întâi pensia teoretică, respectiv suma care ar rezulta potrivit legislației românești dacă întreaga perioadă de asigurare de 30 de ani ar fi fost realizată în țară. Dacă această valoare este de 3.000 de lei, partea corespunzătoare celor 20 de ani de cotizare în România se calculează prin înmulțirea cu 20 și împărțirea la 30 (3.000 × 20 ÷ 30). Rezultă astfel o pensie proporțională de 2.000 de lei, care urmează să fie comparată cu cea stabilită exclusiv potrivit regulilor naționale, dacă există dreptul la aceasta. Autoritatea din celălalt stat procedează similar, dar aplică propria legislație. Dacă pensia teoretică pentru întreaga perioadă este de 900 de euro, suma aferentă celor 10 ani de asigurare de acolo se determină prin calculul 900 × 10 ÷ 30, rezultând 300 de euro. Prin urmare, cele două instituții pornesc de la valori distincte, determinate potrivit regulilor fiecărui sistem. În România, dacă pensia calculată numai pe baza perioadei de cotizare din țară ar fi de 2.200 de lei, beneficiarul ar primi această sumă, mai mare decât cei 2.000 de lei rezultați prin proratizare. Presupunând că în celălalt stat cuantumul cuvenit rămâne de 300 de euro, persoana ar încasa separat 2.200 de lei din România și 300 de euro din străinătate. Sumele sunt exclusiv ilustrative și nu reprezintă o estimare a pensiei pentru aceste perioade de cotizare. Proratizarea înseamnă reducerea pensiei? Procedura nu reprezintă, în sine, o penalizare. Dacă solicitantul îndeplinește condițiile pentru acordarea unei pensii exclusiv în baza legislației naționale, instituția calculează și această prestație. Regula generală este compararea celor două rezultate și acordarea valorii mai mari, conform articolului 52 alineatul (3). Regulamentul prevede și derogări pentru anumite regimuri. În exemplul prezentat, dacă pensia stabilită numai pentru perioada din România ar fi de 2.200 de lei, beneficiarul ar primi această sumă, mai avantajoasă decât cei 2.000 de lei rezultați prin proratizare. Presupunând că dreptul cuvenit din celălalt stat rămâne de 300 de euro, persoana ar încasa separat 2.200 de lei și 300 de euro. Valorile sunt exclusiv ilustrative și nu reprezintă o estimare pentru o asemenea carieră. CNPP precizează că persoanele care primesc deja pensie din România și au lucrat legal într-un alt stat membru pot solicita revizuirea drepturilor în aplicarea regulamentelor europene. Cuantumul rezultat se compară cu pensia națională aflată în plată și se acordă varianta mai avantajoasă. Unde se depune cererea și când începe plata Cererea se depune, de regulă, la instituția de pensii din statul în care persoana își are reședința și în care a fost asigurată. Aceasta transmite dosarul către celelalte state implicate. Dacă persoana nu a fost asigurată în statul de reședință, cererea se depune la instituția din ultimul stat în care a cotizat. O singură cerere declanșează, în principiu, examinarea drepturilor în toate statele în care persoana a cotizat. CNPP precizează că deplasarea în România nu este necesară pentru această procedură. Recunoașterea perioadelor nu presupune însă deschiderea simultană a tuturor drepturilor. Vârsta legală de pensionare diferă între state și fiecare instituție emite propria decizie, în funcție de condițiile naționale. În consecință, îndeplinirea condițiilor în România nu deschide automat, la aceeași dată, și dreptul la plata pensiei dintr-o altă țară. CNPP precizează că solicitantul nu trebuie să îndeplinească simultan condițiile de pensionare în toate statele implicate: fiecare parte se acordă numai după îndeplinirea condițiilor prevăzute de statul care o plătește. Partea cuvenită dintr-un alt sistem public se plătește atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute în respectivul stat, inclusiv cele referitoare la vârstă. Fiecare instituție emite propria decizie, din acest motiv, este recomandată verificarea din timp a condițiilor în fiecare stat în care persoana a lucrat.
sursa DIGI 24
