Cei mai mulți dintre copiii cu paralizie cerebrală au această condiție din naștere, dar în cazul unora, simptomele pot fi observate abia la un interval de mai multe luni sau chiar peste câțiva ani.
În general, simptomele apar în primele luni de viață, potrivit specialiștilor.
„Pentru a avea şanse de recuperare, copilul nu trebuie să piardă vremea, trebuie să înceapă terapia cât mai devreme. Principala luptă pe care o dai în afecţiunile neurologice este lupta cu timpul. Copiii trec mai întâi pe la medic, unde se face diagnosticarea, şi apoi vin la noi. Într-un procent de peste 80 la sută ei pleacă cu acest diagnostic imediat după naştere, din spital. Cel mai mic pacient pe care îl avem are 10 luni, iar cel mai mare, are 14 ani. Important este să le facem viaţa mai uşoară, pentru că nu toţi se recuperează sută la sută”, ne explică Andra Zamfir, kinetoterapeut cu ani de experiență.
Paralizia cerebrală este asociată cu mai multe afecțiuni ce acționează asupra miscării musculare și a coordonării. În multe cazuri, pacienții cu acest tip de paralizie acuză și tulburări de vedere, auz, perceperea senzațiilor. Paralizia cerebrală apare pe fondul leziunii sistemului nervos central. Aceasta este o cauză comună în rândul dizabilităților motorii care au loc în perioada copilăriei și este considerată cronică. Paralizia cerebrală este asociată cu mai multe afecțiuni ce duc la tulburări de mișcare la nivelul mușchilor și în ceea ce privește coordonarea. La nivelul întregii planete, afectează unul, până la patru copii din o mie.
De câte tipuri este această afecțiune?
Există patru tipuri de paralizie cerebrală, în funcție de zonele creierului pe care le afectează:
spastică – implică rigiditate la nivel muscular;
ataxică – presupune coordonarea slabă;
atetoidă – se caracterizează prin probleme de scriere;
mixtă – există simptome asociate cu mai multe tipuri de paralizie.
Paralizia cerebrală este clasificată și în funcție de gradul în care mobilitatea este afectată. Există cinci grade ale acestei afecțiuni, în care al cincilea este cel mai sever, iar pacientul necesită sprijin în a-și menține poziția gâtului și capului.
Cauze
În cele mai multe cazuri, nu se cunosc cu exactitate cauzele care duc la paralizie cerebrală. Specialiștii sunt de părere că o dezvoltare atipică a creierului sau un accident la nivelul creierului aflat în proces de dezvoltare poate duce la apariția paraliziei cerebrale infantile. Paralizia cerebrală infantilă afectează zona din creier care este responsabilă cu mișcarea corporală, coordonarea și modul în care este menținută postura. Traumatismul are loc, de regulă, înainte ca cel mic să vină pe lume, dar este posibil să se întâmple și în timpul nașterii sau în primii ani de viață ai copilului.
Alte cauze posibile mai pot fi traumatisme cerebrale survenite în urma unei căderi, a unui accident auto sau a bruscării copilului; infecții care au loc în timpul sarcinii, precum cea cu herpes simplex (ce provoacă apariția herpesului oral) sau infecții la nivelul creierului, de exemplu, encefalita sau meningita; hemoragie intracraniană; mutații genetice; icter sever al copilului; lipsa oxigenării creierului în timpul travaliului și în momentul nașterii.
Un câştig foarte important pentru pacienții de la AndraMed Kineto Slatina este Cuşcă Rocher, un echipament special destinat celor cu tulburări de echilibru.
Cușca Rocher ajută la mobilizarea coloanei vertebrale și a articulațiilor, prin intermediul unui sistem de scripeți și chingi ce permit suspendarea părților afectate ale corpului și executarea de mișcari în toate cele trei planuri, întâmpinând rezistențe diferite din direcții diferite. Este folosită pentru recuperarea în cazul afecțiunilor neurologice dar și posttraumatice. „Această cuşcă este foarte importantă pentru că ajută foarte mult la echilibru. Una dintre problemele pe care le au copiii cu paralizie cerebrală şi nu numai este un sistem vestibular inhibat. În Cuşca Rocher se fac exerciţii de balans. Ei sunt prinşi în nişte centuri cu ajutorul cărora fac echilibru. Ajută la mobilizarea articulațiilor și a coloanei vertebrale prin intermediul unui sistem de scripeți și chingi ce permit executarea mișcărilor in toate cele trei planuri”, explică Andra Zamfir. În acest sistem pacienții pot face o serie de exerciții asistate de către specialist.
