Părintele Bica, exemplu de umanitate, implicare și dăruire
Li se spune în mesagerii iubirii. Și așa și sunt copiii cu sindrom Down. Îmbrățișează la tot pasul și zâmbesc din tot sufletul. Povestea părintelui Marin Bica începe în urmă cu mai bine de 30 de ani, când a devenit tată pentru prima oară.
Atunci a constatat că, la fel ca fiul său, Justin, cei mai mulţi copii şi adulţi cu nevoi speciale erau etichetaţi drept handicapaţi şi atât. A fost momentul în care părintele Bica a înfiinţat ONG-ul numit „Trebuie!”, care le oferă şansa pe care destinul le-o refuzase.
Părintele evită să spună detaliat ce au însemnat aceşti ani în care, doar din sponsorizări şi o continuă investiţie de suflet, a pus pe picioare un sistem eficient. Centrul de recuperare pentru copiii cu sindrom Down și Autism a avut în tot acești ani sute copii din întreg județul care au beneficiat gratuit de terapie educațională. Toate acestea pentru a veni în sprijinul copiilor cu sindrom Down. De două mii de copii sunt diagnosticați cu acest sindrom. Părinții primesc această veste ca pe o cruce pe care sunt nevoiți să o poarte toată viața.
„Nu trebuie să ne plângem, cel mai bine e să căutăm să îi aducem cât mai aproape de lumea noastră. Sunt zeci de copii care beneficiază de serviciile organizației „Trebuie!”. Nimic nu este imposibil dacă ai credința în Dumnezeu și credința în oameni și cu ajutorul oamenilor de bine, uite că am reușit. Mi s-a spus de multe ori că nu se poate. Dumnezeu e mare, Dumnezeu face minuni. Dacă Dumnezeu iubește copiii ăștia și îi iubește, va găsi soluții. Se zice de multe ori despre preoți că sunt cerșători. Așa este, sunt cerșători autorizați, dar nu pentru ei, ci pentru comunitate. Chiar și atunci când mi s-a spus că nu se poate, eu am crezut că se poate și… dovadă este acest centru”, a declarat preotul. În cele trei centre, de la copiii de şapte ani până la adulţi de 40, sunt asigurate servicii de consiliere familială, logopedie, kinetoterapie şi psihoterapie, terapie ocupaţională şi educaţie. Toate cu specialişti dedicaţi. Unii dintre copiii şi tinerii recuperaţi graţie organizaţiei „Trebuie!” şi-au depăşit limitele medicale şi au ajuns la şcolile normale. Iar alţii nu mai sunt priviţi acasă ca o povară.