În ultimele săptămâni, voci diferite din sistemul de sănătate au pus pe agenda publică probleme care par distincte: sustenabilitatea finanțării sănătății, disponibilitatea medicamentelor, utilizarea genericelor și biosimilarelor, continuitatea tratamentului și timpul foarte lung în care terapiile inovatoare ajung să fie compensate în România. În realitate, sunt părți ale aceluiași traseu și duc la aceeași întrebare: cum facem ca tratamentul potrivit să ajungă la pacient, la momentul potrivit? Răspunsul are nevoie de o politică coerentă a medicamentului, construită împreună și pornind de la nevoile pacientului. De la dezbatere la soluții În dezbaterea publică din ultimele săptămâni a fost formulată ideea că „politica medicamentului trebuie să fie fără politică”. Dincolo de context, mesajul surprinde un principiu important: politica medicamentului are nevoie de continuitate, predictibilitate și decizii bazate pe date și pe nevoile reale ale pacienților. Accesul la tratament trebuie să rămână prioritatea. Dar acesta poate fi limitat de probleme de producție sau aprovizionare, de politica de preț sau de întârzieri în includerea terapiilor noi pe lista medicamentelor compensate. Cauzele și soluțiile sunt diferite, dar pentru pacient toate converg și contează pentru o îngrijire medicală optimă. Daca ne gândim la accesul la terapii inovatoare, unul dintre cele mai importante obstacole apare între aprobarea europeană și compensarea efectivă în România. România: 1.110 zile până la compensarea unei terapii inovatoare Pacienții români așteaptă în medie 1.110 zile, adică peste trei ani, de la aprobarea europeană a unui medicament inovator până la compensarea lui. Media europeană este de 597 de zile. Din 168 de medicamente inovatoare aprobate centralizat în Europa între 2021 și 2024, doar 28 erau compensate în România la 5 ianuarie 2026: 17%, față de 45% media europeană. Decalajele sunt importante inclusiv în arii terapeutice în care timpul poate fi critic. În oncologie, România compensează doar 20% dintre medicamentele aprobate european în perioada 2021-2024, față de 51% media europeană. Pentru medicamentele orfane, destinate bolilor rare, proporția este de 20%, față de 43%. Pentru pacient, aceste cifre înseamnă timp pierdut, care se poate traduce în progresia bolii, complicații și restrângerea opțiunilor terapeutice. România duce lipsă de acces la inovație, la ceea ce este astăzi standardul european. Pentru că și în medicină progresul ultimilor ani este unul spectaculos, este necesar ca sistemul românesc să își stabilească obiectivul de a trata pacienții români la standardul european acceptat. Este nevoie să lucrăm împreună pentru a transforma inovația disponibilă în Europa în acces real pentru pacientul român. Tipuri diferite de medicamente, parte din aceeași soluție Medicamentele generice, biosimilare și inovatoare nu ar trebui așezate în tabere opuse, căci un sistem de sănătate sustenabil are nevoie de toate: genericele și biosimilarele pot contribui la utilizarea mai eficientă a resurselor acolo unde există alternative terapeutice și pot crea spațiu pentru finanțarea altor nevoi ale sistemului; în același timp, pentru numeroase terapii recente, inclusiv în oncologie, boli rare și alte patologii severe, o alternativă generică nu există încă. O politică modernă a medicamentului trebuie să valorifice această complementaritate: utilizarea eficientă a genericelor și biosimilarelor și mecanisme predictibile de acces la inovație. Sustenabilitatea înseamnă și să calculăm costul întârzierii Presiunea asupra bugetului de sănătate este reală. Dar eficiența nu poate fi măsurată exclusiv prin prețul unui medicament. Când tratamentul potrivit nu ajunge la timp, costul nu dispare. Se mută în complicații și spitalizări, concedii medicale, pierderi de productivitate și timpul alocat de familii îngrijirii. Un raport realizat de WifOR Institute pentru EFPIA, pe date din 29 de țări europene, arată că utilizarea medicamentelor mai noi în perioada 2014-2022 a fost asociată cu evitarea a 20,9 milioane de zile de spitalizare și a aproximativ 1,83 milioane de ani de viață pierduți prematur. Pentru România, analiza estimează că fiecare euro investit în medicamente inovatoare generează 8 euro în beneficiu socioeconomic, peste media europeană de 5,67 euro. Aceste date nu elimină constrângerile bugetare, ci arată că eficiența trebuie evaluată pe termen mai lung. O politică sustenabilă trebuie să răspundă la două întrebări: cât costă tratamentul și cât ne costă dacă tratamentul potrivit nu ajunge la timp? Reforma și accesul trebuie să avanseze în paralel România are nevoie de mecanisme mai rapide și predictibile de evaluare, preț și compensare, de o politică de preț care să susțină disponibilitatea și de instrumente prin care sistemul să poată anticipa și finanța noile terapii. Reforma trebuie să avanseze, dar fără ca pacienții să fie puși pe pauză. ARPIM susține actualizarea listei în baza cadrului legal existent, în paralel cu modernizarea mecanismelor de evaluare, preț și compensare. Pentru terapiile deja evaluate este nevoie de un traseu clar și predictibil între avizul pozitiv și accesul efectiv. De la poziții diferite la o politică a medicamentului construită împreună Dezbaterea din ultimele săptămâni arată că, din perspective diferite, actorii din sistem vorbesc despre aceeași miză. CNAS vorbește despre sustenabilitatea finanțării și utilizarea eficientă a resurselor. Colegiul Medicilor din România pune în prim-plan accesul și continuitatea tratamentului. Organizațiile de pacienți descriu consecințele discontinuităților și lipsei accesului la inovație. Industria farmaceutică aduce perspectiva întregului traseu al medicamentului, de la disponibilitatea tratamentelor până la mecanismele prin care terapiile noi pot ajunge mai repede la pacienți. Aceste probleme nu trebuie puse în competiție. Și nici actorii care le semnalează. Pentru pacient există un singur traseu: de la diagnostic și decizia medicului până la tratamentul efectiv. De aceea, este nevoie de autorități, medici, pacienți și industria farmaceutică, împreună. ARPIM este pregătită să participe la această conversație cu date, expertiză și soluții. România nu trebuie să aleagă între acces și sustenabilitate sau între problemele de astăzi și reforma de mâine. Avem nevoie de o politică a medicamentului care să le lege și să răspundă unei întrebări simple: ce trebuie să facem, împreună, pentru ca tratamentul potrivit să ajungă la pacient, la momentul potrivit? Acum este momentul ca toți actorii să se așeze la aceeași masă.
sursa DIGI 24
