O substanță dezvoltată inițial ca posibil tratament împotriva cancerului a stimulat formarea țesutului osos și a redus acumularea de grăsime la șoareci cu deficit de estrogen, folosiți pentru reproducerea modificărilor hormonale asociate menopauzei. Tratamentul a crescut volumul osos și i-a păstrat structura internă, fără să reducă procesul normal de resorbție osoasă, relatează News.ro. Osteoporoza apare atunci când pierderea de țesut osos și deteriorarea structurii sale reduc rezistența osului și cresc riscul de fracturi. Riscul de osteoporoză crește odată cu înaintarea în vârstă, în special în cazul femeilor aflate în postmenopauză. La nivel mondial, aproximativ 21% dintre femeile cu vârsta de peste 50 de ani au osteoporoză, iar una din trei va suferi, de-a lungul vieții, o fractură asociată bolii. După menopauză, scăderea nivelului de estrogen accelerează pierderea osoasă. În același timp, această perioadă este asociată cu modificări ale metabolismului și ale distribuției țesutului adipos. Cercetătorii încearcă, prin urmare, să identifice mecanisme care ar putea influența nu doar pierderea osoasă, ci și unele dintre modificările metabolice care apar după menopauză. Un astfel de mecanism a fost identificat în mod neașteptat în timpul dezvoltării unui posibil tratament împotriva cancerului. De la cercetarea în cancer la osteoporoză Studiul, apărut luni în revista npj Drug Discovery, a evaluat CADD522, o moleculă mică dezvoltată pentru a inhiba RUNX2, o proteină care controlează activitatea mai multor gene și are un rol esențial în formarea scheletului, dar care poate fi implicată și în dezvoltarea și răspândirea unor tipuri de cancer. În cercetările anterioare asupra cancerului, oamenii de știință au observat că blocarea RUNX2 reduce și afectarea osoasă produsă de tumori. Pornind de la această observație, echipa coordonată de cercetători de la University of East Anglia, din Marea Britanie, a investigat dacă același mecanism ar putea fi utilizat pentru a limita pierderea osoasă care apare după menopauză. Ideea este cu atât mai interesantă cu cât, la prima vedere, blocarea RUNX2 ar putea părea contraproductivă. Proteina este importantă pentru transformarea celulelor precursoare în osteoblaste, celulele responsabile de formarea osului. Cercetătorii explică însă că rolul unei astfel de proteine în dezvoltarea scheletului nu este neapărat identic cu funcția sa în osul adult. Datele obținute sugerează că activitatea RUNX2 poate contribui, în anumite condiții, la remodelarea anormală a osului matur. Tratamentul a stimulat formarea de os Pentru a reproduce modificările hormonale asociate menopauzei, cercetătorii au îndepărtat chirurgical ovarele unor șoareci femele – un model experimental utilizat pentru studierea pierderii osoase determinate de deficitul de estrogen. Studiul de eficacitate a inclus 32 de animale: 16 au fost supuse acestei intervenții, iar celelalte 16, unei proceduri de control. În fiecare dintre cele două grupuri, opt animale au primit tratamentul, iar alte opt, substanța de control. Administrarea s-a făcut de trei ori pe săptămână timp de opt săptămâni. Analizele prin microtomografie computerizată au arătat că tratamentul a crescut volumul osos. La animalele cu deficit de estrogen a fost păstrat și numărul trabeculelor, structurile fine care formează rețeaua internă a osului și contribuie la rezistența acestuia. Un rezultat important a venit din analiza markerilor remodelării osoase. Osul nu este un țesut inert. Acesta este permanent îndepărtat și reconstruit: osteoclastele resorb țesutul osos vechi, iar osteoblastele formează os nou. Osteoporoza apare atunci când acest echilibru se deplasează, în timp, în favoarea pierderii osoase. La animalele tratate, nivelul P1NP, un marker al formării osoase, a crescut. În schimb, βCTX, un marker al resorbției osoase, nu s-a modificat. Acest profil sugerează că tratamentul a favorizat formarea de os nou fără să blocheze pur și simplu resorbția osoasă. Această diferență este relevantă deoarece o parte dintre tratamentele utilizate în prezent împotriva osteoporozei acționează în principal prin reducerea activității celulelor care resorb osul. Noua strategie ar putea acționa diferit, prin modificarea echilibrului procesului de remodelare și stimularea formării osoase. Deocamdată, însă, mecanismele moleculare care produc acest efect nu sunt pe deplin elucidate. Mai puțină grăsime, fără reducerea consumului de hrană Tratamentul a produs și modificări metabolice, dincolo de efectele observate asupra osului. Șoarecii cu deficit de estrogen care au primit tratamentul au avut o greutate corporală mai mică decât animalele netratate, fără ca diferența să fie explicată printr-un consum mai redus de hrană. Cercetătorii au identificat și o cantitate mai mică de țesut adipos periferic. A fost redusă și acumularea de celule adipoase în măduva osoasă. Această observație ar putea avea o legătură directă cu sănătatea osului. După menopauză, deficitul de estrogen favorizează acumularea de grăsime în măduva osoasă, iar acest proces este asociat cu modificarea mediului în care osul se formează și se remodelează. Cercetătorii au verificat și dacă scăderea cantității de țesut adipos putea fi explicată prin transformarea grăsimii albe într-o formă de țesut adipos care consumă mai multă energie pentru producerea căldurii. Nu au găsit dovezi privind activarea acestui mecanism, ceea ce sugerează că efectul metabolic observat are o altă explicație. Modificări și în metabolismul lipidelor Echipa a analizat separat compoziția acizilor grași din creier, un țesut foarte bogat în lipide. Această parte a studiului a fost însă realizată pe numai trei animale din fiecare grup, astfel că rezultatele trebuie interpretate cu precauție. Tratamentul a modificat în special profilul unor acizi grași saturați și mononesaturați, iar la animalele cu deficit de estrogen unele dintre aceste valori s-au apropiat de cele observate la animalele din grupul de control. În schimb, nivelurile acizilor grași polinesaturați omega-3 au fost influențate într-o măsură mult mai mică. Concentrația DHA, un acid gras omega-3 important pentru structura și funcționarea creierului, nu s-a modificat semnificativ. Autorii iau în considerare posibilitatea ca influențarea metabolismului lipidic să aibă implicații mai largi după menopauză, inclusiv la nivel cerebral. Studiul nu a evaluat însă memoria sau alte funcții cognitive, astfel că datele nu permit formularea unor concluzii privind eventualele efecte asupra creierului sau asupra riscului de declin cognitiv. Ce arată primele date despre administrarea și siguranța tratamentului Cercetătorii au efectuat și experimente farmacologice și toxicologice pe șoareci, șobolani și câini pentru a afla cum este absorbită și eliminată substanța și dacă aceasta poate fi administrată pe cale orală. Tratamentul a putut fi absorbit după administrarea orală și a avut o tolerabilitate favorabilă pe termen scurt în experimentele efectuate. La șoarecii care au primit doze orale mari timp de opt zile au fost observate însă o ușoară scădere a numărului de leucocite și creșteri ușoare ale nivelurilor fosfatazei alcaline și colesterolului. Un obstacol identificat de cercetători este eliminarea relativ rapidă a substanței din organismul animalelor. Experimentele efectuate pe preparate de țesut hepatic au indicat că substanța ar putea fi metabolizată mai lent la om decât la rozătoare, dar acest rezultat nu permite anticiparea comportamentului tratamentului în organismul uman. Totodată, datele de siguranță obținute la animale nu demonstrează că substanța este sigură pentru oameni. De ce sunt importante rezultatele Studiul indică o posibilă strategie terapeutică diferită de cele utilizate în prezent împotriva osteoporozei: inhibarea RUNX2 ar putea favoriza formarea osoasă și păstra structura internă a osului, reducând în același timp acumularea de țesut adipos asociată deficitului de estrogen. Faptul că cele două efecte au apărut în același model experimental este important, deoarece modificările osoase și metabolice care însoțesc menopauza nu se produc independent unele de altele. Rezultatele sunt însă foarte timpurii. Eficacitatea asupra osului a fost evaluată într-un singur model animal și pe parcursul a numai opt săptămâni. Cercetătorii nu au demonstrat că îmbunătățirea parametrilor structurali ai osului se traduce printr-o reducere a fracturilor, obiectivul clinic esențial al tratamentului împotriva osteoporozei. Analiza lipidelor cerebrale a inclus un număr foarte mic de animale, iar mecanismele prin care inhibarea RUNX2 produce efectele osoase și metabolice observate nu sunt încă pe deplin cunoscute. Studiul a fost realizat de cercetători de la University of East Anglia, University of Maryland și Scintillon Research Institute, din Statele Unite, precum și de la University of Stirling, din Marea Britanie. Rezultatele sunt preclinice și nu demonstrează, deocamdată, că aceeași abordare poate preveni osteoporoza, creșterea în greutate sau fracturile în cazul femeilor aflate în postmenopauză. Datele oferă însă argumente pentru continuarea dezvoltării acestei strategii și pentru evaluarea sa ulterioară, înainte ca substanța să poată fi testată ca posibil tratament la om.
sursa digi24
