Rezultatele dezastruoase ale României de la testul PISA nu sunt o surpriză, dar ascund niște realități îngrijorătoare, avertizează profesorul universitar Dragoș Iliescu. El a explicat la emisiunea „În fața ta” de la Digi24 că testele au scos la iveală dezechilibrul uriaș între copiii care vin din familii înstărite și cei care vin din familii cu probleme, în ciuda politicilor care ar fi trebuit să prevină lărgirea acestei disparități. Profesorul mai notează că în materie de educație, reformele se văd mult mai târziu, iar problema autorităților române este că au încercat prea multe direcții și nu s-au ținut de niciuna.
Dragoș Iliescu a dezvăluit în interviul de la „În fața ta” că se aștepta ca rezultatele PISA să fie mult mai rele. „Intuiam că rezultatele vor fi mai rele. Mai toate studiile comparative internaționale care s-au făcut în ultimii 3 ani, care au trecut de la precedentul PISA, arătau în direcția aceasta, cum că în întreaga Europă scorurile vor scădea, poate nu atât de radical precum am văzut că au scăzut și că România va fi mai dezavantajată decât altele. Deci noi o să scădem și mai mult. Nu e o surpriză. Mă miră că unii din colegii mei spun: «Vai, ce surpriză!» Eu nu mă așteptam să se întâmple așa ceva. Deci lucrurile sunt da, sunt rele, dar nu sunt surprinzătoare. Sunt alte câteva rezultate pe care le-aș scoate în evidență. Care sunt grave. Scorurile medii întotdeauna ascund realitatea”, a afirmat profesorul. Diferențe tot mai mari În ciuda rezultatelor proaste de la testele PISA, Dragoș Iliescu arată că problemele cele mai grave vin din alte zone. El arată cum diferențele între copiii care vin din familii înstărite și cei care vin din familii mai modeste se accentuează. Asta, în ciuda politicilor publice care au avut ca țintă să prevină acest lucru. „Veștile mai proaste vin din altă zonă și nu sunt purtate de obicei în ierarhii. Ierarhia te deranjează, fiindcă te pune brusc în alt cadru, te compari brusc cu alte țări în mod aspirațional. Noi ne comparăm cu țările cu economii dezvoltate din vestul Europei, adică restul Uniunii Europene. Evident că dacă vom compara România cu țări din Africa subsahariană nu am sta rău. Noi ne comparăm cu clubul din care vrem să facem parte și credem că facem parte. Da, și clubul respectiv. Ierarhiile sunt în defavoarea noastră. Doar Bulgaria și Cipru au scoruri mai joase decât avem noi în România. Deci e rău, e grav. Nu cred că există nicio modalitate în care să cosmetizăm aceste rezultate pentru a ascunde realitatea. Bun, ce este mai grav decât aceste topuri? Sunt alți câțiva indicatori care arată cât de mare este disparitatea în România. Disparitatea, dezechilibrul este un indicator pe care îl putem evalua în absolut orice tip de sistem, inclusiv în sisteme educaționale, și care vorbește despre diferența dintre bogați și săraci. Ca să simplific, da, între elevii care vin din familii înstărite, familii cu statut socioeconomic ridicat, cele care vin din familii cu statut socioeconomic scăzut din zone defavorizate, familii destrămate general, familii sărace sau cu probleme. Întotdeauna România a fost văzută ca unul din sistemele cu cele mai mari disparități, adică cu cele mai mari dezechilibre. Din punctul ăsta de vedere, acest fapt a fost recunoscut, a fost repetat, îl auzeam de toate aceste studii comparative, educaționale și până la urmă a fost recunoscut de România și adoptat ca țintă importantă pentru politicile publice. Ei, după ani de zile de politici publice în domeniu, ce ne arată PISA este că disparitatea a crescut, deci n-a scăzut, a crescut și mai mult”, mai relatează Dragoș Iliescu. „Ne risipim în 4-5 direcții și nu rămâne nimic” Profesorul a mai explicat că durează mulți ani până să se poată resimți reformele din educație și că statul, în loc să păstreze o strategie clară, s-a risipit de mai multe ori în mai multe direcții. „Uneori sunt întrebat sau alți colegi de-ai mei sunt întrebați: Ce pot face eu azi, ca să văd peste un an sau doi ani schimbări în educație. Și eu spun probabil nimic, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să faci nimic. Da, dar nu o să vezi nimic peste un an sau doi. Durează. România a trecut prin reforme educaționale, reformele consecutive ale lui Spiru Haret. Undeva la 15-20 de ani mai târziu, după reformele lui de la începutul secolului trecut, am avut acea explozie de intelectuali din interbelic, jumătate dintre ei copii de țărani. România nu a avut niciodată un singur lucru pe care să și-l asume și să stea cu încăpățânare ani de zile pe el, să aibă continuitate. Vorbim și despre formarea profesorilor, și atunci din PNRR aruncăm bani către formarea profesorilor. De fapt, vorbim și despre digitalizare și de fapt vorbim și despre altele. Și atunci, din puținul pe care îl avem, ne risipim și aruncăm în patru-cinci direcții și nimic nu rămâne nicăieri. În plus, multe din direcțiile în care noi ne ducem sunt direcții care nu au o șansă foarte mare să dea rezultate. Pedagogia are în spate un corp de cunoștințe științifice și de demonstrații științifice foarte solide. Avem meta-analize la momentul ăsta cu ce funcționează și ce nu funcționează”, a conchis Dragoș Iliescu.
sursa digi24
