Deputatul Cătălin Grecu propune modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români. Persoanele fizice care nu mai locuiesc la adresa de reşedinţă vor fi obligate ca, în 15 zile de la plecare, să notifice acest lucru la oricare serviciu public comunitar de evidenţă a persoanelor.
În caz contrar vor fi sancţionate cu amendă de la 75 lei la 150 lei.
Această propunere are la bază cazuri reale când la aceeaşi adresă erau înregistrate sute sau chiar mii de oameni care, de fapt, nu locuiau acolo. De exemplu, în octombrie 2018, la o adresă din sectorul 3 din Capitală, apăreau înregistrate circa 5.000 de persoane. În iulie 2020, a fost relatată o situaţie similară în judeţul Iaşi. La o adresă din comuna Moşna figurau cu viză de reşedinţă peste 3.000 de persoane.
”Evidenţa cetăţenilor români care domiciliază în România se ţine în cadrul Sistemului naţional informatic de evidenţă a populaţiei în scopul cunoaşterii numărului, structurii şi mişcării populaţiei pe teritoriul ţării.
Dacă numărul şi structura populaţiei sunt cunoscute pe baza datelor furnizate de către autorităţile locale la naşterea persoanelor, mişcarea populaţiei pe teritoriul naţional este un fenomen dinamic, iar cunoaşterea acesteia se face exclusiv pe baza informaţiilor furnizate de persoane, cu ocazia prezenţei la serviciile publice comunitare de evidenţa persoanelor pentru a solicita acte de identitate sau înscrierea menţiunii de reşedinţă, depinde de obligaţiile stabilite în sarcina acestora şi de gradul de responsabilitate privind respectarea acestor obligaţii.
Totodată, reglementările legale în vigoare conţin obligaţii pentru cetăţeni referitoare la schimbarea domiciliului, dar modul în care sxmt formulate, nu permit sancţionarea nerespectării acestora, iar în cazul stabilirii reşedinţei, nici nu există instituite astfel de obligaţii.
Consecinţa acestei situaţii este că persoanele care declară schimbarea domiciliului sau solicită înscrierea menţiunii de reşedinţă, în marea majoritate a situaţiilor, o fac din interes personal. Nu puţine sunt însă situaţiile când persoanele obţin schimbarea domiciliului sau viza de reşedinţă la adrese la care nu locuiesc, aceasta fiind posibilă din lipsă de reglementări care să condiţioneze schimbarea domiciliului şi acordarea vizei de reşedinţă, de suprafaţa imobilului cu destinaţie de locuit şi de numărul de persoane care locuiesc la această adresă, conform datelor din registrul de evidenţă a persoanelor.” se arată în expunerea de motive.
