Deputatul Gigel Știrbu a lansat o reflecție profundă și critică la adresa evoluției societății românești din ultimele aproape patru decenii. Parlamentarul atrage atenția că, deși s-a vorbit continuu despre reforme economice, PIB și autostrăzi, prioritatea absolută a țării – copiii și tinerii – a fost complet abandonată în favoarea unei goane oarbe după acumularea de bunuri materiale.
Conform analizei acestuia, România plătește astăzi „factura unei întregi societăți care, timp de 36 de ani, a confundat progresul cu înavuțirea”. Acesta subliniază degradarea morală și structurală a sistemului de valori, unde profesorul a pierdut demnitatea în fața influencerului, iar biblioteca a fost înlocuită definitiv de ecranul telefonului.
Confuzia dintre succes și îmbogățirea rapidă
Parlamentarul arată că modelele oferite tinerilor în ultimele decenii au transformat complet percepția asupra succesului. Acesta oferă exemplul unei fetițe de opt ani care spunea în trecut că vrea să devină „Elena Udrea” sau dorința actuală a multor tineri de a deveni un nou „Gigi Becali”, ca dovadă a faptului că societatea a înlocuit educația cu mirajul banilor obținuți ușor:„Un copil nu se naște cinic, nu se naște disprețuind școala sau crezând că banul este singura măsură a succesului. Nu se naște fără respect pentru familie, comunitate, profesori, țară sau credință. Aceste lucruri se învață sau, mai grav, nu se mai învață deloc. Am slăbit școala și am slăbit autoritatea profesorului, am relativizat meritul, am transformat prea des diploma într-o hârtie și educația într-o statistică.”
Gigel Știrbu consideră că cea mai mare eroare a tranziției a fost separarea educației de formarea caracterului. O critică dură este adresată și sistemului universitar privat apărut necontrolat, unde de multe ori „educația a fost tratată ca o afacere, studentul a devenit client, iar taxa de școlarizare a ajuns mai importantă decât competența”.
Apel la o schimbare radicală pentru viitor
Soluția propusă necesită o asumare colectivă din partea generațiilor adulte, care au tolerat și administrat această stare de fapt. Mesajul de final este un manifest pentru redefinirea priorităților naționale, axate pe merit, muncă și repere morale:„Școala nu trebuie doar să producă absolvenți. Trebuie să formeze OAMENI. Oameni care știu ce înseamnă munca, indivizi care cunosc diferența dintre drepturi și privilegii, cetățeni care respectă legea, oameni care își respectă părinții și profesorii. Pentru că o societate fără valori poate deveni mai bogată, dar nu devine neapărat mai bună. Poți avea mall-uri și să nu ai caractere. Adevărata măsură a unei generații nu este averea pe care a strâns-o pentru ea însăși. Este țara pe care o lasă copiilor ei.”
