Administrațiile publice locale din județul Olt se confruntă cu o criză financiară tot mai accentuată, care amenință nu doar funcționarea instituțiilor, ci și sprijinul acordat celor mai vulnerabili cetățeni. În comunele mici, unde bugetele abia acoperă cheltuielile de bază, povara plăților pentru asistență socială și indemnizațiile persoanelor cu handicap devine, de la lună la lună, imposibil de dus.
Primarii vorbesc deschis despre un sistem care îi sufocă. Cu venituri proprii reduse și alocări bugetare insuficiente, aceștia sunt obligați să jongleze între plata salariilor, întreținerea infrastructurii și susținerea dosarelor sociale. În realitate, spun edilii, alegerea nu mai există: toate sunt vitale, dar banii nu ajung pentru nimic.
„Suntem la limita funcționării. Nu mai vorbim de investiții, nu mai vorbim de dezvoltare. Vorbim strict de supraviețuire administrativă”, mărturisește un primar din mediul rural, care susține că bugetul local este „înghițit” în proporție covârșitoare de cheltuielile sociale. În multe localități, numărul beneficiarilor de ajutor social și al persoanelor încadrate în grad de handicap este în creștere. Fie că este vorba despre îmbătrânirea populației, lipsa locurilor de muncă sau migrația tinerilor, efectele se văd direct în bugetele primăriilor. Fiecare dosar aprobat înseamnă o nouă presiune financiară pe o instituție deja fragilă. Problema, spun edilii, nu este existența acestor ajutoare – necesare într-o societate cu discrepanțe majore – ci faptul că responsabilitatea financiară este transferată aproape integral către administrațiile locale, fără o susținere reală de la bugetul central.
„Ni se cer servicii sociale de calitate, ni se cer plăți la zi, ni se cer standarde europene. Dar cu ce? Cu bugete care nu acoperă nici strictul necesar?”, întreabă retoric un alt primar, vizibil revoltat de situația în care se află. An de an, aleșii locali trag semnale de alarmă. An de an, acestea par să se piardă în birocrația și indiferența de la centru. În lipsa unor măsuri concrete, riscul este ca primăriile mici să intre într-un blocaj total: întârzieri la plată, acumulări de datorii și, în cele din urmă, incapacitatea de a mai oferi servicii esențiale.
În județul Olt, dar nu numai, administrația locală pare prinsă într-un cerc vicios: comunități sărace generează nevoi sociale mari, iar nevoile sociale mari consumă puținele resurse disponibile, blocând orice șansă de dezvoltare. În acest context, primarii cer o reformă reală a modului de finanțare a administrațiilor locale. Solicită o echilibrare corectă între responsabilități și resurse, dar și o implicare mai consistentă a statului în susținerea cheltuielilor sociale. Până atunci, însă, realitatea din teren rămâne dură: primăriile nu mai pot duce singure povara asistenței sociale, iar cei care vor resimți primii efectele vor fi, inevitabil, cei mai vulnerabili dintre cetățeni.
