Zece ani de la una dintre cele mai mari tragedii din istoria recentă a României: incendiul din clubul Colectiv, care a curmat viețile a 65 de tineri și a lăsat răni adânci în conștiința unei națiuni întregi. Zece ani mai târziu, rănile nu s-au vindecat, iar promisiunile făcute atunci par să fi rămas doar pe hârtie.
În ciuda emoției uriașe care a urmat tragediei și a valului de revoltă socială care a dus chiar la căderea unui guvern, România anului 2025 se confruntă cu aceleași probleme: lipsa unui spital complet funcțional pentru mari arși, birocrație, indiferență și un sistem medical încă nepregătit pentru situații de urgență majoră.
Un deceniu de promisiuni și amânări
După tragedia din 2015, autoritățile au promis construirea unor spitale regionale moderne și a unor unități specializate pentru tratamentul marilor arși. Zece ani mai târziu, lucrările la aceste spitale sunt fie întârziate, fie abia începute. În timp ce unele secții temporare au fost modernizate, România continuă să trimită pacienți grav răniți în străinătate.
„Ca de obicei, se caută acul în carul cu fân. Vinovații adevărați încă sunt liberi. Nu este posibil ca în 10 ani să nu avem un spital pentru marii arși. Doamne ferește de o nouă tragedie, că ne-ar găsi la fel de nepregătiți. Din păcate, nu am învățat nimic din această tragedie. Este trist ca într-o țară cu atât de mult potențial să nu avem un loc unde să ne tratăm pacienții cu arsuri grave”, a declarat senatorul de Olt, Robert Ghiță, reprezentant al formațiunii POT (Partidul Oamenilor Tineri).
Parlamentarul atrage atenția că vinovățiile au fost pasate de la o instituție la alta, fără ca sistemul să se reformeze în profunzime. „Statul român a eșuat nu doar în a-i pedepsi pe cei responsabili, ci și în a învăța lecția Colectiv. Zece ani mai târziu, familiile victimelor încă așteaptă dreptate, iar noi, ceilalți, trăim cu aceeași teamă că oricând s-ar putea repeta o asemenea tragedie”, a adăugat Ghiță.
Durerea care nu se stinge
În fața fostului club Colectiv, sute de oameni au venit și anul acesta să aprindă lumânări și să depună flori. Lacrimile părinților și tăcerea grea a celor prezenți amintesc că rana Colectivului nu s-a închis niciodată.
Mulți dintre supraviețuitori spun că sistemul medical românesc i-a condamnat a doua oară: prima dată, prin lipsa măsurilor de siguranță din club, a doua oară, prin neputința și neprofesionalismul din spitale.
Zece ani au trecut, dar lecțiile nu au fost învățate. România continuă să fie o țară în care tragediile nasc emoție, dar nu schimbare. În timp ce memoria tinerilor pierduți la Colectiv rămâne vie, nepăsarea și indiferența celor aflați la putere riscă să transforme din nou durerea într-o simplă amintire colectivă.
