Pe câmpiile de mare altitudine ale Tibetului, înconjurate de munți înzăpeziți și bătute de vânturi aspre, oamenii de știință lucrează din greu la formarea unor clone pufoase și cu coarne. Aceștia sunt iaci tibetani, proiectați și clonați în laboratoare secrete la peste 4.000 de metri deasupra nivelului mării, unde cercetătorii speră să formeze o turmă „de elită” de super-iaci, mai sănătoase și mai fertile decât predecesorii lor, relatează stiripesurse.ro.
Despre iac și proiect
Iacul, cunoscut și sub denumirile de bou tătar, bou mormăitor, bovină păroasă, sarlak sau sarlyk ori iac domestic, este o specie de bovine domestice cu păr lung, întâlnită în întreaga regiune a Himalayei, pe Platoul Tibetan, în Tadjikistan, în Munții Pamir și până în nordul Mongoliei și Siberiei. Acesta provine din iacul sălbatic.
Acest proiect, speră oamenii de știință, ar putea chiar să readucă la viață o specie sălbatică venerată de tibetanii locali ca favorită a zeului pământului.
Vitele himalayene cu blană lungă reprezintă o parte esențială a economiei și culturii regiunii.
Dar atât iacii domestici, cât și verii lor sălbatici se confruntă cu amenințări de ani de zile, unele subspecii rare fiind în pericol de a dispărea complet.
Autoritățile din regiunea sud-vestică a Chinei au investit zeci de milioane de dolari în stimularea industriei iacului în ultimii ani – și speră că clonarea va putea ajuta.
Prima clonă de yak a apărut în iulie 2025, presa de stat chineză lăudând-o ca pe o realizare revoluționară care a combinat clonarea cu selecția genelor.
Mai multe clone s-au născut în această primăvară – iar cercetătorii urmăresc acum să formeze o turmă de peste 100 de clone de yak „elite” până în 2028, cu trăsături dorite precum creștere mai rapidă și dimensiuni mai mari.
„Acest lucru arată că tehnologia a trecut de la un succes unică la o aplicație stabilă, la scară largă”, a declarat Fang Shengguo, liderul științific al proiectului și directorul Centrului de Conservare de Stat pentru Resursele Genetice ale Faunei Sălbatice pe Cale de Dispariție, potrivit agenției de știri de stat Xinhua.
Îngrijorări
Însă proiectul, susținut de guvernul tibetan, a stârnit și îngrijorări în rândul observatorilor internaționali.
Clonarea rămâne extrem de controversată, în special proiectele recente de „de-extincție”, care au atras atenția globală pentru încercarea de a readuce la viață specii dispărute de mult.
Mulți experți recunosc că există argumente legitime pentru utilizarea clonării în conservare și pentru selecția genelor în agricultură.
Dar apele etice sunt tulburi, iar orice astfel de proiect ar trebui să beneficieze de un nivel ridicat de transparență și responsabilitate publică, a spus Lisa Moses, medic veterinar și bioetician la Harvard Medical School.
Până acum, o mare parte din proiectul de clonare a yak-ului rămâne misterios, informațiile fiind limitate în mare parte la acoperirea elogioasă a mass-mediei de stat.
Aceste eforturi sunt, de asemenea, controversate. Încă de la început, criticii clonării și editării genetice au avertizat asupra pericolelor amestecului în natură și a „jocului de Dumnezeu”, precum și asupra pantei alunecoase a utilizării acestor tehnologii asupra oamenilor.
Chiar dincolo de aceste argumente, unii oameni de știință spun că aceste proiecte reduc sentimentul nostru de urgență față de repararea mediului și că nu putem pur și simplu să producem clone în timp ce planeta arde. Pentru a produce cu adevărat o schimbare, spun ei, trebuie să continuăm să abordăm cauza profundă a problemei – restaurarea habitatelor degradate, reducerea emisiilor de carbon, combaterea braconajului și altele.
