La Slatina, două dosare de natură diferită ridică aceeași întrebare: cât de transparent acționează instituțiile atunci când trebuie să stabilească adevărul?
În cazul Valeriu Matei, vorbim despre un incident armat, acuzații grave privind folosirea unei arme în direcția forțelor de ordine și măsuri preventive. Intervenția rapidă a autorităților este explicabilă prin gravitatea faptelor investigate. Vinovăția rămâne de stabilit de instanță.
La Strehareți, vorbim despre altceva: oseminte umane descoperite în saci de plastic, posibile nereguli în administrarea cimitirului și întrebări privind respectarea demnității celor decedați. Aici, ancheta trebuie să stabilească cine a dispus mutarea osemintelor, în ce condiții și cu ce autorizații.
Diferența este esențială: în primul caz, autoritățile au făcut publice măsuri concrete împotriva unei persoane. În al doilea, publicul încă așteaptă clarificarea responsabilităților. Nu pretindem că faptele sunt identice și nici că impun aceleași măsuri judiciare. Dar ambele impun investigații serioase și comunicare publică.
A fost audiat fostul administrator al cimitirului? Au fost verificate registrele și autorizațiile? S-a stabilit cine a manipulat osemintele?
IPJ Olt și Parchetul trebuie să explice, în limitele legii, stadiul cercetărilor și demersurile efectuate. Un foc de armă a ajuns pe prima pagină. Osemintele descoperite la Strehareți nu trebuie să ajungă la uitare. Valeriu Matei are dreptul la prezumția de nevinovăție. Morții de la Strehareți au dreptul la respect, iar familiile lor la adevăr. Justiția nu trebuie să trateze identic fapte diferite. Dar trebuie să cerceteze cu aceeași seriozitate fiecare faptă și să răspundă întrebărilor legitime ale cetățenilor.
