Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, la 14 octombrie, va prilejui organizarea unei serii de evenimente la Iaşi, în perioada 11-15 octombrie.
Potrivit unui comunicat al Arhiepiscopiei Iaşilor, a devenit deja o tradiţie ca în zilele din preajma sărbătorii, să se bucure şi de prezenţa altor sfinte moaşte sau a unor relicve sfinte. Anul acesta pelerinii vor putea să-şi arate evlavia faţă de Dumnezeu cinstind atât sfintele moaşte adăpostite de Catedrala Mitropolitană din Iaşi, cât şi mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei – făcătorul de minuni, ce va fi adusă din insula Corfu (Grecia).
Informaţii utile despre evenimentele desfăşurate în această perioadă la Iaşi vor fi postate pe portalul doxologia.ro, în secţiunea specială dedicată hramului Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi, informează comunicatul citat.
* * *
Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în satul Epivat din Tracia răsăriteană, nu departe de Constantinopol, la începutul secolului al Xl-lea, din părinţi binecredincioşi şi de neam bun.
A primit o educaţie deosebită care a inclus şi o pregătire religioasă.
De foarte tânără a intrat într-o mănăstire închinată Maicii Domnului din Ieracleea Pontului. Petrecând cinci ani în acea mănăstire, după multă rugăciune a reuşit să plece la Ierusalim, căci dorea foarte mult să vadă Mormântul Domnului şi să calce pe urmele Mântuitorului Hristos.
De la Ierusalim a mers în Valea Iordanului, unde a rămas până la vârsta de 25 de ani într-o mică aşezare de călugăriţe pustnice.
Nevoinţele Sfintei Parascheva erau multe şi grele: „ca băutură întrebuinţa apa de izvor, şi de aceasta foarte puţină; trebuinţa aşternutului o împlinea cu o rogojină, iar îmbrăcămintea era o haină şi aceasta foarte zdrenţăroasă, cântarea pe buze neîncetată, lacrimile de-a pururea; peste toate acestea înflorea dragostea, iar vârful bunătăţilor, care este smerita cugetare, le cuprindea pe toate acestea” (vol. „Vieţile Sfinţilor”).
Înainte de a trece la cele veşnice, a plecat de la mănăstirea de călugăriţe din pustiul Iordanului şi s-a reîntors în ţara sa, aici s-a nevoit doi ani în Biserica Sfinţilor Apostoli, până în clipa în care a plecat din această lume.
A fost înmormântată aproape de malul mării. Mai târziu, în urma unor minuni la mormântul ei, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost aflate întregi în pământ şi s-au pus în biserica din satul Epivat, spre cinstire şi închinare. Aici au stat sfintele ei moaşte aproape 175 de ani.
În anul 1223, ţarul româno-bulgar Ioan Asan al II-lea (1218-1241) a strămutat moaştele Sfintei Parascheva la Tarnovo, capitala Bulgariei, fiind depuse în catedrala cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
Mai târziu, patriarhul Eftimie al Bulgariei a scris „Viaţa Cuvioasei Parascheva” şi a trecut-o în sinaxarul Bisericii cu zi de prăznuire la 14 octombrie. Din a doua jumătate a secolului XIV, cultul Sfintei Parascheva a trecut şi la nordul Dunării, în cele trei ţări române.
După mai multe peregrinări, ajungând pentru un timp şi în Ţara Românească, în 1521, sfintele moaşte au ajuns la Constantinopol, fiind răscumpărate de la turci de Patriarhia Ecumenică.
În anul 1641, când domnul Moldovei Vasile Lupu 1634-1653) a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, patriarhul Partenie I (1639-1644), împreună membrii Sinodului, a hotărât să-i ofere, drept recunoştinţă, moaştele Cuvioasei Parascheva.
Racla cu sfintele moaşte a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoţită de trei mitropoliţi greci (Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului şi Teofan al Paleopatrei). Ajungând la Galaţi, apoi la Iaşi, au fost întâmpinate de Vasile Lupu, de mitropolitul Varlaam şi de episcopii de Roman şi Huşi, de cler şi credincioşi.
Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva a fost aşezate în Biserica Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi, ctitoria domnitorului, în 13 iunie 1641. Au rămas aici până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare a lăcaşului, din acest motiv fiind mutate în paraclisul mănăstirii. În seara zilei de 26 decembrie 1888, după slujba Vecerniei, a izbucnit un incendiu care s-a extins la catafalcul pe care era aşezată racla, arzând mocnit toată noaptea. A doua zi s-a constatat că cinstitele moaşte au rămas neatinse, deşi totul era scrum în jur. Ridicate din mormanul de jar, moaştele Cuvioasei au fost adăpostite provizoriu în altarul paraclisului de la Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi şi strămutate în noua Catedrală mitropolitană, care a fost sfinţită la 23 aprilie 1887.
* * *
Sfântul Spiridon s-a născut şi a trăit toată viaţa sa în insula Cipru, slujind Biserica lui Hristos, în timpul împăraţilor Constantin cel Mare (306-337) şi a lui Constans (337-350)
În tinereţe a fost păstor de oi şi a fost căsătorit, însă a rămas văduv de timpuriu. După ce s-a călugărit, a devenit iubitor de oameni şi nespus de milostiv. Pentru virtutea sa a fost hirotonit episcop al Trimitundei, iar după hirotonirea sa, minunile au urmat una după alta.
A trecut la Domnul pe 12 decembrie 348, la vârsta de 78 ani.
A participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din 325, mărturisind credinţa în dumnezeirea lui Iisus Hristos, împotriva ereziei lui Arie.
Cuvântarea ţinută în faţa adunării de ierarhi a fost întărită de gestul său minunat: a luat o cărămidă şi, făcând asupra ei semnul crucii cu mâna dreaptă, a strâns-o în cealaltă mână şi din cărămidă s-au văzut ieşind: focul, care s-a ridicat în văzduh, apa, care a curs pe pământ şi în mâna Sfântului Spiridon a rămas lutul, închipuindu-se astfel, prin mijlocirea celor create, adevărul despre Sfânta Treime, cea într-o fiinţă.
Este cunoscut în întreaga lume ortodoxă şi sub numele de „Sfântul Călător” sau „Sfântul care îşi părăseşte racla”, datorită minunii care se petrece în fiecare an la picioarele Sfântului Spiridon, mai exact cu papucii săi din mătase, care se tocesc în mod miraculos.
În prezent, moaştele sale se află în Catedrala „Sfântul Spiridon” din Corfu, unde se păstrează întregi.
Mâna dreaptă a Sfântului Spiridon s-a aflat timp de mai multe secole la Roma, în Biserica Ordinului Oratorienilor, până în anul 1984. În ajunul praznicului Sfântului Spiridon (11 decembrie) din anul 1984, prin eforturile mitropolitului Timotei al insulei Corfu, mâna dreaptă a Sfântului Spiridon a fost înapoiată corfioţilor. Astăzi, mâna dreaptă este aşezată lângă moaştele întregi ale Sfântului Spiridon, în catedrala din Corfu, care îl are ca ocrotitor.
Sfântul Spiridon este cinstit în mod deosebit de credincioşii din Corfu, încât de patru ori pe an se fac procesiuni cu moaştele Sfântului Spiridon: pe 11 august, în Duminica Floriilor, în Sâmbăta Mare şi în prima duminică a lunii noiembrie.
Spre folosul credincioşilor, mâna dreaptă a Sfântului Spiridon a fost dusă spre închinare la Atena (2007) şi în Rusia (2007 şi 2010). Anul acesta, acest scump odor va fi adus şi la Iaşi, în perioada 11-15 octombrie.
{module GAdsense articol}
