În România, legislația tratează cu seriozitate comportamentele care încalcă demnitatea persoanei, inclusiv agresiunile verbale. Deși nu există o definiție juridică unică pentru termenul „agresiune verbală”, astfel de fapte pot intra sub incidența Codului penal sau a legislației contravenționale. Reglementările actuale stabilesc sancțiuni clare pentru situațiile în care exprimarea verbală devine amenințătoare, jignitoare ori cauzează teamă, protejând astfel dreptul cetățenilor la respect și siguranță.
Sancțiuni pentru agresiunea verbală. Când o amenințare devine infracțiune
Din perspectivă juridică, cea mai frecventă formă de agresiune verbală care intră în sfera penalului este amenințarea, reglementată de articolul 206 din Codul penal.
Aceasta face parte din categoria „infracțiunilor contra libertății persoanei” și vizează situațiile în care o persoană este intimidată prin cuvinte sau expresii ce sugerează o faptă păgubitoare ori o infracțiune.
Textul de lege prevede că reprezintă amenințare:
„Fapta unei persoane de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării”.
Este important de subliniat că, în cazul acestei infracțiuni, nu este necesar ca victima să fi resimțit efectiv frica, ci doar ca amenințarea să fie de natură să provoace o stare de temere. Cu alte cuvinte, legea protejează chiar și potențialul psihologic de intimidare, nu doar reacția concretă a persoanei vizate.
Astfel, o persoană care recurge la agresiune verbală prin amenințări explicite riscă o pedeapsă cu închisoarea între trei luni și un an sau o amendă penală, în funcție de gravitatea faptelor și circumstanțele lor.
Hărțuirea prin cuvinte sau apeluri repetate. Ce riscă autorii
Agresiunea verbală poate fi încadrată și la infracțiunea de hărțuire, atunci când se manifestă prin apeluri telefonice insistente sau mesaje repetate care induc teamă.
Articolul 208 alineatul (2) din Codul penal stabilește că:
„Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă”.
În acest caz, elementul central îl reprezintă starea de temere reală produsă victimei ca urmare a frecvenței ori a conținutului comunicărilor. Dacă persoana vizată ajunge să se simtă amenințată, controlată sau deranjată în mod repetat, fapta poate fi încadrată ca hărțuire.
Aceste situații se întâlnesc frecvent în contextul relațiilor personale sau profesionale, când autorul continuă să contacteze victima, deși aceasta a exprimat clar dorința de a nu mai comunica. Deși pedepsele prevăzute – de la o lună la trei luni de închisoare sau amendă – par reduse, încadrarea penală atrage consecințe importante, inclusiv înscrierea în cazierul judiciar.
Agresivitatea verbală și sancțiunile contravenționale. Ce prevede Legea nr. 61/1991
Nu toate manifestările verbale agresive ajung să fie tratate ca infracțiuni. Există și situații în care acestea sunt sancționate contravențional, potrivit Legii nr. 61/1991, care reglementează faptele de tulburare a ordinii și liniștii publice, scriu cei de la capital.ro.
Articolul 2 punctul 1 din această lege prevede că reprezintă contravenție:
„Săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora”.
Aceste comportamente pot fi sancționate, conform articolului 3 din aceeași lege, cu amendă între 500 și 1.500 de lei, în funcție de gravitatea faptelor și de contextul în care au fost săvârșite.
Totuși, legea stabilește un principiu important: aceste fapte sunt considerate contravenții doar dacă nu întrunesc elementele unei infracțiuni. Cu alte cuvinte, sancțiunea contravențională este subsidiară — se aplică doar atunci când nu există temei pentru încadrarea penală, cum ar fi în cazurile de amenințare sau hărțuire.
Prin urmare, un comportament verbal jignitor în spațiul public poate fi amendat, chiar dacă nu a generat o stare de temere concretă. Scopul reglementării este de a proteja demnitatea persoanelor și de a menține un climat social civilizat.
Instrumente juridice pentru protecția demnității. Cadrul legal actual
Deși legislația românească nu definește explicit termenul de „agresiune verbală”, cadrul legal existent oferă mecanisme multiple de sancționare a acestor comportamente, în funcție de gravitatea și de contextul lor. În cazurile ușoare, aplicarea unei amenzi contravenționale este considerată suficientă pentru descurajarea faptelor. În situațiile mai grave, care implică amenințări sau hărțuire, se poate ajunge la răspundere penală.
Această abordare permite autorităților să intervină proporțional, menținând un echilibru între libertatea de exprimare și necesitatea de a proteja demnitatea umană. Totodată, aplicarea sancțiunilor are și un rol preventiv, contribuind la reducerea cazurilor de violență verbală în spațiile publice și profesionale.
Prin urmare, chiar dacă termenul „agresiune verbală” nu figurează ca atare în Codul penal, efectele sale nu rămân nesancționate. De la simple insulte până la amenințări sau hărțuire, legislația română oferă soluții clare pentru apărarea demnității și siguranței fiecărei persoane.
