Odată cu venirea caniculei, ștrandurile și piscinele devin rapid destinațiile noastre preferate. Totuși, aglomerația din apă aduce cu sine și riscuri invizibile. Deși avem tendința să credem că prezența clorului transformă orice bazin într-un mediu perfect steril, realitatea este complet diferită.
Pe lângă bacteriile aduse de oameni de pe suprafața pielii, piscinele exterioare sunt expuse și altor factori de contaminare, precum frunzele căzute sau penele de păsări. Medicii avertizează că dezinfectanții au nevoie de timp pentru a acționa, iar anumiți germeni sunt extrem de încăpățânați, scrie Newsweek.
Inamicul rezistent: Criptosporidioza
Multe dintre bacteriile comune, cum sunt E. coli, Shigella sau Giardia, sunt distruse de clor și brom în doar câteva minute. Marea problemă apare însă în cazul unui parazit numit Cryptosporidium. Dacă o persoană care a avut recent probleme digestive intră în piscină fără o igienă riguroasă și folosește doar hârtie igienică în loc de duș cu săpun, apa se contaminează instantaneu.
Acest parazit poate supraviețui într-o piscină dezinfectată corect până la șapte zile. Odată înghițită apa contaminată, riscați o infecție neplăcută manifestată prin diaree, crampe abdominale severe, febră, greață și vărsături.
Otita externă
Persoanele care petrec mult timp în bazin riscă de cinci ori mai mult să dezvolte o infecție a urechii. Paradoxal, vinovatul principal este tot clorul. Ceara din urechi are un rol protector natural, însă apa cu clor o dizolvă și o elimină. Atunci când apa stagnează în canalul auditiv privat de această barieră naturală, se creează mediul umed ideal pentru bacterii precum Staphylococcus aureus. Simptomele includ mâncărimi intense, roșeață, durere locală și secreții.
Mirosul puternic de clor este semnul că apa este murdară
Există concepția greșită că un miros strident de clor indică o piscină curată. În realitate, lucrurile stau exact invers, deoarece clorul pur nu are acel miros înțepător.
Ceea ce simțim noi se numesc cloramine, adică niște compuși chimici care se formează atunci când clorul reacționează cu transpirația, urina și murdăria de pe corpul înotătorilor.
Aceste gaze iritante sunt responsabile pentru ochii roșii, conjunctivită, tuse, nas înfundat și erupții pe piele.
Erupțiile cutanate din jacuzzi
Bazinele cu apă caldă sau căzile de tip jacuzzi prezintă un risc crescut pentru foliculită, care reprezintă infecția rădăcinii firelor de păr. În apa fierbinte, clorul se descompune mult mai repede, lăsând cale liberă bacteriei Pseudomonas aeruginosa. La câteva ore sau zile după baie, pot apărea mici umflături roșii sau coșuri cu puroi în zona foliculilor, care însă trec de la sine în aproximativ o săptămână.
Ghid de supraviețuire la piscină
Cea mai importantă regulă este să nu înghiți apă sub nicio formă și să eviți mestecatul de gumă în timp ce înoți, deoarece acest obicei te obligă să înghiți mai multă apă. De asemenea, un duș de doar un minut înainte de a intra în bazin este esențial, deoarece o clătire rapidă îndepărtează resturile de cosmetice și transpirație, prevenind formarea cloraminelor toxice. La fel de important este și dușul cu săpun imediat după ce ai ieșit din apă, un pas care elimină bacteriile de pe piele și reziduurile de clor care usucă excesiv țesuturile.
Pentru a preveni afecțiunile dureroase, este recomandat să îți protejezi urechile cu dopuri speciale și o cască de înot, iar după baie să le usuci foarte bine. Totodată, trebuie să eviți piscina dacă ai tăieturi deschise sau dacă te-ai epilat chiar înainte de înot, deoarece porii deschiși sunt căi directe de acces pentru infecții.
Sursă: stiripesurse.ro
