Gândurile despre mâncare pot deveni o preocupare constantă, chiar și în absența foamei fizice. Cunoscut sub denumirea de „food noise”, fenomenul poate influența comportamentul alimentar și îngreuna controlul greutății. Dr. Nicoleta Lupașcu, medic primar în diabet, nutriție și boli metabolice, a explicat pentru Digi24.ro ce factori îl pot accentua și ce rol au alimentația și, în anumite situații, tratamentul medicamentos în gestionarea acestuia. Specialiștii subliniază că relația cu mâncarea este influențată atât de obiceiurile alimentare și de restricțiile impuse prin diete, cât și de mecanismele prin care organismul reglează foamea și sațietatea. Ce este fenomenul „food noise” „Termenul «food noise», preluat din limba engleză și tradus prin «zgomot alimentar», descrie un flux persistent de gânduri despre mâncare, care poate acapara atenția, interfera cu activitățile cotidiene și îngreuna concentrarea asupra altor aspecte ale vieții de zi cu zi. Fenomenul se manifestă prin preocupări recurente legate de următoarea masă, de alimentele pe care persoana și-ar dori să le consume sau de momentul în care va mânca din nou. Aceste gânduri pot persista chiar și la scurt timp după masă, fără să fie însoțite neapărat de senzația fiziologică de foame.”, a explicat Dr. Nicoleta Lupașcu, medic primar în diabet, nutriție și boli metabolice Medic diabetolog: „Este important să facem diferența între foame, poftă și food noise” Deși pot părea similare, cele trei fenomene se manifestă diferit. Nevoia fiziologică de a mânca apare atunci când organismul are nevoie de energie și nutrienți, în timp ce pofta alimentară reprezintă dorința de a consuma un anumit produs, uneori declanșată de stimuli din mediul înconjurător, precum aspectul sau mirosul unui preparat ori de o simplă discuție despre mâncare. În schimb, „food noise” presupune gânduri persistente despre alimentație, care pot reveni frecvent pe parcursul zilei sau chiar în timpul nopții. Principalele semne care pot indica o dereglare a apetitului „«Food noise» poate fi însoțit de manifestări precum pofte intense, în special pentru dulciuri, dificultatea de a controla senzația de foame și nevoia de a mânca din nou la scurt timp după masă, chiar și în absența unei nevoi fiziologice. Aceste manifestări pot semnala perturbări ale mecanismelor de reglare a apetitului, inclusiv ale modului în care creierul integrează informațiile despre sațietate. La acest proces contribuie hormonii intestinali secretați după masă, care participă la comunicarea dintre sistemul digestiv și creier. Asemenea dificultăți sunt întâlnite și la persoanele supraponderale sau cu obezitate, mai ales în prezența unor dezechilibre metabolice. Un exemplu este rezistența la insulină, asociată cu un risc crescut de prediabet.”, a adăugat specialistul Ce obiceiuri alimentare pot amplifica fenomenul de food noise „Deși „food noise” nu reprezintă o afecțiune în sine, intensitatea acestui fenomen poate fi influențată de anumite obiceiuri cotidiene. Preocuparea constantă pentru mâncare nu este neapărat prezentă încă de la naștere, ci se poate contura sau accentua în timp, inclusiv sub influența stilului alimentar și a comportamentelor repetitive. Gustări frecvente între mesele principale Unul dintre obiceiurile care pot întreține preocuparea constantă pentru mâncare este consumul frecvent de gustări între mesele principale. Fie că este vorba despre biscuiți, fursecuri, nuci, semințe sau fructe, tendința de a mânca în mod repetat, chiar și în absența foamei, poate menține atenția concentrată asupra alimentelor. Acest comportament se poate prelungi pe tot parcursul zilei, uneori până târziu în noapte. Expunerea frecventă la alimente și obiceiul de a consuma câte ceva la intervale scurte pot amplifica preocuparea pentru mâncare, chiar și atunci când organismul nu are nevoie de un aport suplimentar de energie. Dietele drastice și restricțiile alimentare pot intensifica preocuparea pentru mâncare Dietele drastice nu oferă o soluție durabilă pentru controlul greutății. Deși pot avea rezultate inițiale, restricțiile severe sunt greu de menținut, iar revenirea la vechile obiceiuri alimentare poate duce la recâștigarea kilogramelor pierdute. În plus, un aport alimentar insuficient pe perioade îndelungate poate accentua preocuparea pentru mâncare și poate favoriza episoadele de consum compensatoriu. Astfel, după o perioadă de privare, poate apărea tendința de a mânca mai mult pentru a compensa deficitul acumulat. Alternanța dintre înfometare și consum excesiv poate deveni dificil de gestionat și poate afecta relația cu alimentația. De aceea, este important să asigurăm organismului energia și nutrienții de care are nevoie, fără a recurge la restricții severe.”, a mai precizat Dr. Nicoleta Lupașcu Contează atât frecvența meselor, cât și calitatea și compoziția lor. „Pentru unele persoane, două mese pe zi pot fi suficiente, atât timp cât asigură necesarul de energie și nutrienți și oferă o senzație de sațietate adecvată. Numărul meselor trebuie însă adaptat nevoilor individuale, care diferă în funcție de starea de sănătate și de nivelul de activitate fizică. Consumul frecvent de alimente, în absența senzației de foame, nu este o condiție pentru reglarea apetitului. Esențială este o alimentație suficientă, variată și adaptată nevoilor organismului, care să evite atât restricțiile severe, cât și alternanța repetată dintre privarea alimentară și consumul excesiv.”, a mai explicat sursa Digi24.ro Cum poate fi redus „food noise”: rolul alimentației și al tratamentului medicamentos „Gestionarea fenomenului food noise presupune și formarea unor obiceiuri alimentare care să susțină funcționarea normală a mecanismelor de reglare a apetitului. În acest sens, includerea proteinelor, fibrelor și grăsimilor sănătoase în mesele principale poate contribui la prelungirea senzației de sațietate. Atunci când organismul nu primește suficienți nutrienți, foamea poate reveni într-un interval scurt, iar gândurile despre mâncare pot deveni mai frecvente. De aceea, este important ca alegerile alimentare să țină cont atât de valoarea nutritivă a alimentelor, cât și de capacitatea acestora de a asigura sațietatea. Tratamentul cu GLP-1 și rolul său în reducerea apetitului În anumite situații, pot fi indicate și tratamente medicamentoase, inclusiv terapii injectabile cu agoniști ai receptorului GLP-1. Acestea acționează asupra centrilor cerebrali implicați în reglarea apetitului și încetinesc golirea stomacului, prelungind senzația de sațietate. Studiile și experiența clinică arată că pot reduce gândurile persistente despre mâncare și poftele intense, inclusiv pentru dulciuri. Aceste efecte pot facilita schimbarea alimentației și adoptarea unor obiceiuri sănătoase. Tratamentul se administrează exclusiv la indicația medicului, în urma evaluării clinice și a analizelor necesare, iar doza se ajustează în funcție de răspunsul și toleranța fiecărui pacient. Durata se stabilește individual, iar menținerea rezultatelor presupune și schimbări durabile ale stilului de viață: alimentație echilibrată, mișcare regulată, somn suficient și gestionarea stresului. Evaluarea poate include și identificarea eventualelor carențe de vitamine și minerale, urmată de corectarea acestora, dacă este necesar. Anumite deficiențe pot influența metabolismul glucozei și sensibilitatea la insulină, iar poftele alimentare trebuie analizate în contextul stării generale de sănătate.”, a conchis Dr. Nicoleta Lupașcu, medic primar în diabet, nutriție și boli metabolice
sursa digi 24.
