România continuă să aibă cea mai ridicată inflație din Uniunea Europeană, iar prețurile ar putea crește și în lunile următoare, în special la combustibili, energie și alimente. Deși salariile au crescut în termeni nominali, puterea de cumpărare rămâne sub presiune, iar instabilitatea politică adaugă noi riscuri pentru economie. Într-o analiză pentru Digi24.ro, economistul Costin Ciora a explicat de ce România se confruntă cu scumpiri mai mari decât alte state europene, cum ajung costurile energiei în prețurile de la raft și ce pot face românii pentru a-și proteja bugetele. Rata anuală a inflației a urcat la 6,61% în septembrie 2026, de la 6,17% în august, potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS). Cele mai mari creșteri au fost înregistrate la servicii, unde prețurile au avansat cu 11,12% față de aceeași lună a anului trecut. Mărfurile nealimentare s-au scumpit cu 7,06%, iar produsele alimentare cu 3%. România a rămas și în septembrie țara cu cea mai mare inflație din Uniunea Europeană, potrivit datelor Eurostat publicate vineri. Rata anuală calculată după metodologia europeană a fost de 6,5%, comparativ cu o medie de 3,8% la nivelul UE. Următoarele poziții au fost ocupate de Lituania, cu 6,1%, și Bulgaria, cu 5,6%. Diferența dintre valorile raportate de INS și Eurostat provine din metodologiile de calcul. Institutul Național de Statistică utilizează indicele național al prețurilor de consum, în timp ce Eurostat folosește un indice armonizat, care permite compararea inflației între statele membre. Pentru populație, însă, problema este mai simplă: multe dintre produsele cumpărate frecvent costă considerabil mai mult decât în urmă cu un an, iar reducerea inflației față de perioadele de vârf nu a însemnat și revenirea prețurilor la nivelurile anterioare. Ce este inflația și de ce scăderea ei nu înseamnă automat prețuri mai mici Pentru a înțelege evoluția prețurilor, trebuie făcută mai întâi diferența dintre inflație și scumpirea unui anumit produs. Inflația nu reprezintă creșterea prețului unui singur aliment sau serviciu, ci modificarea medie a prețurilor pentru un coș de bunuri și servicii cumpărate de populație. „Inflația este, de fapt, această creștere generalizată a prețurilor. Practic, ne arată cu cât s-a modificat prețul unui coș de cumpărături de la o perioadă la alta. De aici apare și această detaliere a inflației, inclusiv inflația anuală. Spre exemplu, la cartofi: dacă anul trecut prețul era de trei lei și acum este de patru lei, avem o creștere a prețului produsului respectiv. Mai departe, Institutul Național de Statistică selectează un coș de produse alimentare, nealimentare și servicii și creează acest indicator, care ne arată, în medie, cu cât au crescut prețurile”, a explicat Costin Ciora pentru Digi24.ro. Astfel, dacă un kilogram de cartofi costa trei lei anul trecut, iar acum costă patru lei, produsul s-a scumpit cu aproximativ 33%. Totuși, inflația generală nu va fi de 33%, deoarece în calcul intră numeroase alte bunuri și servicii, ale căror prețuri pot avea evoluții diferite. O altă diferență importantă este cea dintre reducerea inflației și scăderea efectivă a prețurilor. De exemplu, dacă un coș de cumpărături costa 100 de lei și se scumpește cu 10%, prețul său ajunge la 110 lei. Dacă anul următor inflația scade la 5%, coșul ajunge la 115,50 lei. Cu alte cuvinte, prețurile continuă să crească, dar într-un ritm mai lent. Acest mecanism explică de ce românii pot continua să resimtă scumpirile chiar și în perioadele în care rata inflației se reduce. Majorările din anii anteriori nu dispar, ci rămân incluse în prețurile actuale. În România, inflația a coborât de la nivelurile de peste 10% înregistrate în prima parte a anului, înainte să revină pe o traiectorie ascendentă în septembrie. Evoluția este influențată atât de măsurile economice interne, cât și de evenimentele internaționale, care continuă să pună presiune asupra energiei, combustibililor și transportului. De ce România are cea mai mare inflație din UE Una dintre principalele explicații pentru inflația mai ridicată din România este suprapunerea mai multor șocuri asupra prețurilor, începând din vara anului trecut. Primul a fost liberalizarea pieței energiei electrice, în iulie 2025, care a dus la creșteri puternice ale facturilor. Ulterior, în august, au intrat în vigoare majorări ale TVA și accizelor, adoptate în contextul măsurilor de reducere a deficitului bugetar. „Prognozele acestea reflectă realitatea pe care o resimțim cu toții. Vedem produse pe care le cumpărăm în mod normal și pentru care este clar că trebuie să plătim mai mult decât plăteam în trecut. Am avut această scădere de la vârful inflației de peste 10%, aproape 11% în luna mai, scădere pe care am văzut-o în iulie și august, iar acum, în septembrie, avem o ușoară revenire a inflației, de la 6,2% la 6,6%”, a explicat Costin Ciora. În spatele acestor evoluții se află și modul în care este calculată inflația anuală. Prețurile dintr-o lună sunt comparate cu cele din aceeași lună a anului precedent. Prin urmare, în vara anului 2026, comparația s-a făcut cu perioada din 2025 în care costurile au crescut deja semnificativ. Acest efect statistic, cunoscut drept efect de bază, a contribuit la reducerea ratei anuale a inflației, fără ca produsele și serviciile să revină la prețurile de dinaintea majorărilor. „Anul trecut inflația a crescut în luna iulie pe fondul liberalizării prețurilor la energie, când acestea au crescut, în medie, cu 61%. Mai mult, în luna august, pe fondul deficitului bugetar foarte ridicat și al măsurilor luate, de la creșterea TVA la diverse alte taxe și accize, am avut o nouă creștere a inflației, la peste 9%. Iar lucrul acesta, statistic, dacă ne gândim că inflația se calculează anual, înseamnă că timp de 12 luni am rămas cu acest vârf inflaționist în comparație”, a explicat economistul. Majorarea TVA poate influența direct prețurile finale ale produselor și serviciilor, deoarece această taxă este inclusă în suma plătită de consumator. Creșterea accizelor la combustibili are, în schimb, atât un efect direct asupra șoferilor, cât și unul indirect, prin costurile mai mari de transport suportate de companii. Această combinație de măsuri explică o parte a diferenței dintre România și celelalte state membre, unde presiunile inflaționiste există, dar nu s-au suprapus în aceeași manieră cu liberalizarea energiei și majorările de taxe. „În general, în toate țările Uniunii Europene există presiuni inflaționiste. Însă ele nu au avut acele două șocuri care au crescut inflația în România anul trecut: liberalizarea prețurilor la energie și, ulterior, creșterea TVA și a accizelor. Pentru că astăzi vorbim practic despre o dublare a ratei inflației. În iunie anul trecut era de 5 și ceva la sută, iar ulterior am ajuns la aproape 10%”, a explicat Ciora. La aceste efecte interne se adaugă scumpirile provocate de evoluțiile internaționale. România importă numeroase produse și materii prime, iar majorările de costuri din țările de origine se pot transmite către consumatorii români. Conflictul din Orientul Mijlociu, războiul din Ucraina, problemele de aprovizionare cu petrol și seceta au contribuit la accentuarea presiunilor asupra prețurilor energiei și combustibililor. „Avem, pe de o parte, inflația internă, despre care am vorbit acum. Pe de altă parte, în primăvară, am avut acest șoc energetic în zona combustibililor, în special prin războiul din Iran, care a dus la creșterea prețurilor la motorină, de exemplu, cu peste 37-38% într-un an, iar la benzină cu peste 25%. Ce înseamnă lucrul acesta? Înseamnă că prețurile pe care noi le vedem la raft și creșterea lor au mai multe cauze”, a arătat economistul. În cazul produselor importate, presiunea poate fi dublă: costurile cresc în țara de origine, iar ulterior li se adaugă cheltuielile și taxele aplicabile în România. „Cumpărăm foarte multe produse din exterior și atunci toate aceste produse vin cu un impact inflaționist din țara de origine, la care se adaugă creșterile date de ceea ce eu numesc inflația internă, prin măsuri care, pe de o parte, încearcă să echilibreze deficitul, iar pe de altă parte contribuie la creșterea inflației”, a explicat Ciora, pentru Digi24.ro. De ce unele produse se scumpesc mult peste inflația oficială Deși inflația anuală a fost de 6,61% în septembrie, unele produse și servicii s-au scumpit mult mai puternic. Diferența se explică prin faptul că indicele general reprezintă o medie, iar fiecare gospodărie are propriile obiceiuri de consum. Datele INS pentru luna august au arătat, de exemplu, majorări importante la combustibili, chiriile locuințelor și anumite produse alimentare. În schimb, alte categorii de bunuri au avut scumpiri mai reduse sau chiar ieftiniri. „Atunci când ne uităm la rata anuală a inflației, ne uităm la o medie. Această medie este compusă din produse la care prețul crește, dar există și produse la care prețul scade. De exemplu, fructele proaspete sunt o categorie de produse la care prețul a scăzut față de anul trecut, tocmai pentru că a existat o producție mai mare și atunci, în piață, găsim prețuri mai atractive”, a explicat economistul. Un exemplu relevant este cafeaua, ale cărei prețuri au fost influențate de problemele de aprovizionare și de producție din țările exportatoare. Seceta a afectat recoltele din anumite regiuni producătoare, reducând cantitățile disponibile. În condițiile în care cererea a rămas ridicată, materia primă s-a scumpit, iar aceste costuri au fost transmise mai departe către procesatori, distribuitori și comercianți. „Cafeaua este și rămâne în topul scumpirilor, tocmai pentru că în spate este vorba despre aprovizionare și producție. În zonele unde se produce cafea, seceta a dus la provocări de producție, care, în final, s-au transpus în prețuri mai ridicate. Disponibilitatea cafelei verzi a fost foarte scăzută”, a precizat Ciora. În plus, inflația este calculată pe baza prețurilor colectate din mai multe magazine și localități. O persoană poate constata că produsul pe care îl cumpără frecvent s-a scumpit mai mult decât media națională. Același lucru se întâmplă în cazul serviciilor. Deși această categorie a înregistrat o creștere medie anuală de 11,12% în septembrie, anumite servicii utilizate frecvent pot avea majorări semnificativ mai mari. „Această medie însă ascunde următorul lucru: pe de o parte, vedem, să spunem, la servicii o creștere de 11%, iar la produsele nealimentare de aproximativ 7%. Dar, pe de altă parte, vedem produsele și serviciile pe care le folosim în mod normal și care s-au scumpit mult mai mult. Dacă folosim servicii din zona de îngrijire personală, de exemplu coaforul, acolo creșterea prețului poate fi mult peste media de 11% a serviciilor”, a explicat economistul. Prin urmare, o persoană care folosește zilnic mașina poate resimți mai puternic scumpirea combustibililor, în timp ce o familie care locuiește cu chirie poate fi afectată în special de majorarea costurilor locuinței. „Noi resimțim inflația în funcție de produsele și serviciile pe care le cumpărăm. Dacă noi cumpărăm o categorie de produse la care prețul a crescut mai mult decât media, este clar că vom resimți o scumpire mai puternică”, a subliniat acesta. Ce scumpiri ar putea urma și cum ajunge creșterea prețului energiei în magazine Combustibilii și energia rămân printre principalele categorii expuse riscului unor noi scumpiri, în special pe fondul conflictelor internaționale și al problemelor de aprovizionare. În cazul României, evoluția prețurilor carburanților depinde atât de piața internațională a petrolului, cât și de disponibilitatea materiilor prime și de costurile transportului. „În continuare, zona de motorină, benzină, combustibili va rămâne sub presiune, tocmai pentru că avem războiul din Iran, care creează această provocare. În special pentru România, trebuie să ținem cont și de faptul că aprovizionarea cu țiței, de exemplu din Kazahstan, a fost blocată în iulie, pe fondul războiului din Ucraina. Deci este posibil ca, pe lângă creșterea generală a prețului petrolului, să avem probleme de aprovizionare care, evident, vor împinge prețul și mai sus”, a avertizat economistul Costin Ciora. Apropierea sezonului rece poate aduce presiuni suplimentare asupra costurilor încălzirii, în special în localitățile care depind de sistemele centralizate de termoficare. Un alt risc este legat de expirarea sau retragerea unor măsuri temporare de protecție a consumatorilor. Printre acestea se numără plafonarea adaosului comercial pentru anumite alimente de bază, dar și măsurile aplicate în sectorul combustibililor. În cazul gazelor naturale, un moment important va fi primăvara anului 2027, când este programată expirarea actualei scheme de plafonare a prețurilor pentru consumatorii casnici. „Vine perioada de iarnă. Putem să avem creșteri la tot ceea ce ține de energia termică, pentru că în continuare avem aceste sisteme centralizate în multe orașe. În același timp, m-aș uita inclusiv la zonele unde există acum măsuri guvernamentale. Mă gândesc la plafonarea adaosului comercial la combustibili și la reducerea accizei. În momentul în care această măsură va fi ridicată, este clar că și acolo vom avea presiune. Mai mult, până la finalul anului este măsura de plafonare a adaosului comercial la produsele alimentare de bază. Dacă aceasta nu va fi continuată, am putea vedea scumpiri inclusiv la produsele de bază”, a explicat economistul. Riscul unor noi majorări de prețuri nu se limitează însă la facturile populației sau la carburanți. Scumpirea energiei afectează și companiile, iar costurile suplimentare pot ajunge ulterior în prețul produselor și serviciilor. De exemplu, o fabrică alimentară folosește energie electrică pentru utilaje, refrigerare și ambalare. Dacă energia se scumpește, costul de producție crește. Ulterior, transportatorul care livrează marfa către magazine poate plăti mai mult pentru combustibil, iar comerciantul suportă, la rândul său, cheltuieli mai mari. Aceste costuri nu sunt transferate întotdeauna imediat către cumpărători. Unele firme încearcă inițial să suporte o parte din majorări, în speranța că situația se va stabiliza. Dacă însă prețurile energiei și transportului rămân ridicate, companiile pot ajunge să își ajusteze tarifele. „Inflația pe care o vedem acum, din punctul de vedere al energiei, am mai văzut-o în 2022, când, tot pe fondul crizei energetice și al războiului din Ucraina, am observat câteva lucruri. În primul rând, am văzut o creștere a prețurilor la energie. Deci, într-o primă etapă, energia se scumpește. Dar există un decalaj între momentul inițial al creșterii prețurilor la energie și momentul în care cresc prețurile produselor și serviciilor”, a explicat Ciora. Mecanismul se transmite treptat în economie. Firmele se confruntă inițial cu facturi mai mari, după care pot apărea scumpiri și la furnizorii lor. Dacă majorarea costurilor persistă, marjele de profit sunt afectate, iar companiile trebuie să decidă cât din aceste cheltuieli pot suporta și cât transferă către clienți. „Companiile resimt, în prima etapă, creșterea prețurilor la energie. Și este posibil să aibă o abordare de tipul: vedem ce se va întâmpla în perioada următoare. Dacă această creștere a costurilor fixe, a costurilor de producție, se accentuează, pentru că și furnizorii cresc prețurile, în acel moment companiile iau anumite decizii. Cele mai multe decizii sunt de majorare a prețurilor. Poate nu vor crește prețurile în același ritm cu majorarea costurilor, pentru că reacția clienților ar fi foarte negativă, dar cu siguranță vor face o ajustare”, a arătat economistul. De aceea, o scumpire a energiei poate ajunge în prețurile produselor după câteva săptămâni sau luni, nu neapărat imediat. Iar efectele pot continua să fie resimțite chiar și după ce piața energetică începe să se stabilizeze. „Aceste creșteri vor fi resimțite în primul rând de afaceri, de companii, care se confruntă cu majorarea costurilor. Și atunci, una dintre soluțiile pentru a supraviețui este să mărească prețurile. Pentru că, altfel, marjele lor devin din ce în ce mai mici, până când activitatea nu mai este sustenabilă din punct de vedere financiar”, a precizat Ciora. Riscurile legate de energie și combustibili se regăsesc și în evaluările recente ale Băncii Naționale a României. BNR a avertizat că inflația ar putea urma o traiectorie ascendentă până la sfârșitul anului, iar presiunile dezinflaționiste sunt așteptate într-o perspectivă mai îndepărtată. De ce salariile mai mari nu înseamnă neapărat o putere de cumpărare mai mare Una dintre cele mai importante consecințe ale inflației este reducerea puterii de cumpărare atunci când veniturile nu cresc în același ritm cu prețurile. Diferența este cea dintre salariul nominal, adică suma încasată efectiv de angajat, și salariul real, care arată ce cantitate de produse și servicii poate cumpăra cu acei bani. „Ne uităm la câștigul salarial și vedem o creștere a câștigului salarial nominal. Dar, pe de altă parte, inflația mănâncă efectiv din toată această creștere. Și de aici nevoia de a gândi în termeni reali. Pentru că, într-o perioadă de stabilitate a inflației, diferențele nu sunt mari. Dacă inflația este de 3%, să spunem, și eu am o creștere de salariu de 10%, atunci diferența este favorabilă. Pe de altă parte, dacă am o creștere salarială de 5%, dar inflația este de 10%, este clar că, în termeni reali, eu am o creștere de salariu, dar cu banii respectivi cumpăr mai puțin”, a explicat Ciora. De exemplu, un angajat care câștigă 4.000 de lei și primește o majorare salarială de 5% va ajunge la 4.200 de lei. Dacă în aceeași perioadă prețurile cresc cu 10%, majorarea nu acoperă integral scumpirile, iar salariul are o putere de cumpărare mai mică. Această situație pune presiune și asupra companiilor. Angajații solicită creșteri salariale pentru a compensa inflația, în timp ce firmele se confruntă deja cu majorări ale costurilor energiei, transportului și materiilor prime. Există însă și unele semnale de temperare a pierderii puterii de cumpărare. Costin Ciora a făcut referire la o reducere a ritmului de scădere a veniturilor reale față de începutul anului, dar și la evoluția comerțului cu amănuntul, care a înregistrat în august o creștere lunară de 2,3%: „Nu mai avem o scădere a puterii de cumpărare atât de ridicată precum la începutul anului, când era aproape de 8%. Suntem undeva la 5% pe primele opt luni. Acest lucru se vede mai departe și în comerțul cu amănuntul, care a dat un prim semnal de revenire, iar în august, față de iulie, am avut chiar o creștere de 2,3%. Acest lucru arată cumva o posibilă dezghețare la nivelul puterii de cumpărare”. Datele privind bugetele gospodăriilor arată însă că presiunea asupra cheltuielilor rămâne ridicată. Potrivit INS, venitul total mediu al unei gospodării a fost de 10.204 lei lunar în trimestrul al doilea din 2026, iar cheltuielile au ajuns la 8.650 de lei, reprezentând 84,8% din venituri. Cea mai mare parte a cheltuielilor de consum a fost destinată alimentelor și băuturilor nealcoolice, pentru care o gospodărie a alocat, în medie, 1.581 de lei lunar. Alte 813 lei au fost cheltuite pentru locuință, apă, energie electrică, gaze și alți combustibili. Valorile includ și elemente statistice precum veniturile în natură sau consumul din resurse proprii, astfel că diferența dintre venituri și cheltuieli nu reprezintă automat o sumă economisită lunar. Pentru familiile cu venituri reduse, situația este cu atât mai dificilă cu cât alimentele, utilitățile și transportul ocupă o parte importantă din buget, iar posibilitățile de reducere a acestor cheltuieli sunt limitate. „Sunt familii care se chinuie să-și acopere cheltuielile și sunt familii care reușesc să pună și bani deoparte. În cazul celor care au economii, intervine educația financiară: ce faci cu acești bani, cum îi păstrezi, cum îi protejezi? Dar sunt și familii care abia reușesc să-și plătească facturile. Și atunci ce fac? Ajung să se împrumute de la instituții financiare nebancare, la dobânzi astronomice, din care cu greu mai reușesc să iasă”, a avertizat economistul. Cum afectează criza politică inflația și economia României Pe lângă costurile energiei și măsurile fiscale, instabilitatea politică reprezintă o altă sursă de incertitudine pentru economie. În perioadele de criză politică, încrederea investitorilor poate scădea, iar presiunile asupra cursului valutar se pot accentua. O eventuală depreciere a leului poate face produsele importate mai scumpe, ceea ce contribuie la majorarea costurilor pentru companii și consumatori. „Ca să vedem puțin legătura dintre criza politică și inflație, ar trebui să ne uităm la graficul cursului euro. Pentru că acolo se văd salturile, care sunt aproape identice, corelate cu perioadele de instabilitate. Acest lucru se traduce, pe de o parte, printr-o scădere a încrederii din exterior. Este clar că, în momentul în care nu există stabilitate, încrederea investitorilor străini scade”, a explicat Ciora. De exemplu, dacă o companie importă un produs care costă 100 de euro, la un curs de 5 lei pentru un euro va plăti 500 de lei. Dacă leul se depreciază, iar cursul ajunge la 5,10 lei, același produs va costa 510 lei, chiar dacă prețul în euro rămâne neschimbat. O parte a acestei diferențe poate fi transmisă ulterior în prețurile finale, a precizat economistul. Instabilitatea politică influențează însă și comportamentul consumatorilor. În perioadele de incertitudine, oamenii pot deveni mai prudenți, pot amâna cumpărăturile importante și pot prefera să păstreze banii în economii. „În momentul în care avem o perioadă de instabilitate, apar mai multe tipuri de comportament. Dacă avem un surplus de bani, încercăm să ne protejăm economiile. Vedem această creștere inclusiv a volumului depozitelor bancare. Deci oamenii își țin banii acolo, nu îi cheltuiesc. Amână anumite decizii și încearcă să-și regândească modul în care își protejează banii. Amână deciziile de investiții. Deci, cumva, apare o neîncredere inclusiv la nivel intern”, a explicat acesta pentru Digi24.ro. Această prudență se poate transmite mai departe către companii. Dacă populația reduce cumpărăturile, firmele pot înregistra vânzări mai mici, iar unele pot amâna investițiile sau angajările. În același timp, economia se confruntă cu mai multe surse de incertitudine suprapuse: criza politică internă, războaiele din Ucraina și Iran, tensiunile comerciale internaționale și transformările provocate de dezvoltarea tehnologică. Inclusiv avansul inteligenței artificiale schimbă modelele de afaceri ale unor companii, iar în anumite sectoare poate determina reorganizări și disponibilizări. „Toate aceste lucruri creează o neîncredere generalizată, care, în final, se poate traduce prin creșteri de prețuri, dar aceste creșteri vin la pachet cu volume de vânzări mai scăzute. Deci, practic, se zdruncină puțin principiile economice, pentru că poate există produse pentru care disponibilitatea de plată rămâne ridicată chiar și la prețuri mai mari. Dar, din cauza acestor efecte directe și indirecte, la care se adaugă lipsa de încredere, oamenii încep să nu mai cumpere, să cumpere mai puțin sau să meargă mai rar la cumpărături. Iar acest lucru produce un efect de domino în economie”, a explicat economistul. Astfel, companiile se pot confrunta simultan cu majorarea costurilor și cu reducerea cererii. Într-un asemenea context, activitatea economică poate încetini, iar presiunile asupra pieței muncii pot deveni mai puternice. Când s-ar putea tempera inflația și cum își pot proteja românii banii Evoluția prețurilor în perioada următoare rămâne incertă, iar estimările instituțiilor economice au fost revizuite pe parcursul anului. Banca Națională a României (BNR) a majorat în august prognoza privind inflația de la sfârșitul anului 2026 la 6,1%, de la 5,5% anterior. Pentru finalul anului 2027, BNR anticipa o rată anuală de 3,4%. Între timp, banca centrală a avertizat că inflația ar putea continua să crească până la sfârșitul acestui an, în contextul presiunilor generate de energie, combustibili și materiile prime. Fondul Monetar Internațional (FMI) a prezentat, la rândul său, estimări mai pesimiste. Potrivit prognozelor transmise în luna octombrie, FMI anticipează o inflație medie de 8,2% în România în 2026 și de 4,1% în 2027. Cele două estimări nu sunt direct comparabile, deoarece BNR se referă la rata anuală de la sfârșitul anului, în timp ce FMI estimează inflația medie pe întregul an. În plus, FMI anticipează o contracție economică de 0,5% în 2026, urmată de o creștere de 2,2% în 2027. Temperarea inflației depinde însă și de evoluția conflictelor internaționale, de prețurile energiei și de stabilitatea lanțurilor de aprovizionare. „Este clar că vom avea o temperare, cel puțin în România, a inflației, pentru că am ieșit statistic din impactul măsurilor de anul trecut. Însă depinde foarte mult de ceea ce se va întâmpla la nivel geopolitic și geoeconomic. Există aceste provocări date de criza energetică, de combustibili și de războaiele din Ucraina și Iran. Aceste lucruri pot oricând să destabilizeze un sector și să ducă la creșteri de costuri în zone vitale”, a explicat Ciora. În acest context, protejarea bugetelor personale devine o provocare pentru tot mai multe familii. Una dintre principalele recomandări ale economistului este analiza cheltuielilor lunare, pentru identificarea produselor și serviciilor care s-au scumpit cel mai mult și a alternativelor mai avantajoase. „În primul rând, să gândească în termeni reali, nu doar în termeni nominali. Pe de o parte, la nivelul cheltuielilor, să reanalizeze produsele pe care le cumpără în mod normal și să vadă dacă există alternative. Să nu uităm că România are în continuare un nivel ridicat de risipă alimentară și poate că o perioadă de inflație ar putea să ne facă să fim mai chibzuiți atunci când vine vorba despre achiziții”, a explicat economistul. În cazul persoanelor cu venituri reduse, nu orice ofertă sau promoție reprezintă automat o soluție. De exemplu, un produs cumpărat în cantitate mai mare poate avea un preț mai mic pe unitate, dar presupune o cheltuială inițială mai mare, pe care familia nu și-o permite întotdeauna. „Poate că ar fi o afacere bună să cumpăr un produs pe care aș putea să-l folosesc două luni, dar acel produs vine cu un cost mai mare. Și atunci vreau un produs care să mă ajute luna aceasta și pe care, din punctul de vedere al banilor disponibili, să mi-l permit. Îl cumpăr, îl folosesc, iar luna viitoare mai văd. Adică ieșim puțin inclusiv din zona promoțiilor pentru pachete mai mari, care sunt bune dacă există disponibilitate bănească. Dacă nu există, trebuie să avem alternative”, a precizat acesta. Pentru persoanele care reușesc să economisească, o altă problemă este protejarea banilor de pierderea puterii de cumpărare. Economistul a menționat, printre exemple, titlurile de stat care pot oferi randamente peste rata inflației. Rezultatul depinde însă de dobânda efectivă și de evoluția viitoare a prețurilor. Situația este mult mai dificilă pentru familiile care nu au economii și care trebuie să folosească aproape întregul venit pentru cheltuielile curente. Costin Ciora a făcut referire la datele pentru 2025 potrivit cărora aproximativ 38% dintre români nu își permiteau să facă față unei cheltuieli neprevăzute. „Și ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că nu există un plan de rezervă, nu există un plan de economisire sau de păstrare a unor bani pentru situații neprevăzute. Cred că o perioadă de genul acesta ne învață foarte mult. Fiecare își ajustează cumva bugetul și economisește atât cât poate”, a explicat economistul. Lipsa unor economii pentru situații de urgență poate determina unele persoane să apeleze la împrumuturi, inclusiv la instituții financiare nebancare, unde costurile creditelor pot fi ridicate. Pentru aceste categorii, soluțiile individuale sunt limitate. Pensionarii și familiile vulnerabile au, în multe cazuri, puține posibilități de a-și crește veniturile sau de a reduce cheltuielile esențiale. „În primul rând, ne uităm la venituri. Există vreo posibilitate de creștere a veniturilor? Și aici, într-adevăr, sunt provocări. Dacă este vorba despre pensionari, soluția pe care Guvernul trebuie să o adopte, în măsura în care există disponibilitate, este indexarea pensiilor, tocmai pentru că inflația se resimte foarte mult inclusiv în prețurile produselor obișnuite. Nu mai vorbim despre servicii, despre curent, despre utilități”, a declarat Ciora. În opinia sa, autoritățile ar trebui să acorde o atenție mai mare măsurilor sociale destinate persoanelor vulnerabile, iar statul și instituțiile financiare ar trebui să contribuie la îmbunătățirea educației financiare, inclusiv prin explicarea costurilor creditelor. Dincolo de aceste măsuri, principala problemă rămâne diferența dintre creșterea veniturilor și creșterea prețurilor. O majorare salarială poate aduce mai mulți bani în cont, dar nu garantează automat că o persoană își poate permite mai multe produse și servicii. „Orice creștere trebuie ajustată cu inflația, pentru că altfel și o mărire de salariu s-ar putea să nu acopere creșterea suplimentară a costurilor. Astfel, standardul sau calitatea vieții scade pe ansamblu, chiar dacă noi am avut această creștere salarială. Cred că perioada inflaționistă poate să fie un profesor, din păcate pentru noi toți, dar poate să fie un profesor în materie de educație financiară”, a concluzionat economistul.
sursa digi 24
