Lăsatul Secului pentru Postul Sfintelor Paști sunt, de fapt, două zile distincte, marcate de două duminici cu semnificație aparte în calendarul ortodox. Prima este Duminica Înfricoșatei Judecăți, când se lasă sec de carne.
A doua este Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, când credincioșii renunță la brânză, ouă și lactate. Aceste momente deschid perioada de pregătire pentru unul dintre cele mai importante posturi rânduite de Biserica Ortodoxă, Postul Mare. E singurul post la care Lăsata Secului nu se referă strict la ziua de dinaintea începerii postului.
Lăsata Secului reprezintă ultima zi în care se mai pot consuma alimente „de dulce” înaintea unui post important. Deși termenul este folosit pentru fiecare post major din cursul anului bisericesc, Postul Sfintelor Paști este singurul care are două astfel de momente.
În 2026, Lăsatul Secului de carne a fost marcat în 15 februarie, în Duminica Înfricoșatei Judecăți, iar Lăsatul Secului de brânză, ouă și lactate va pica mâine, 22 februarie, în Duminica Izgonirii din Rai a lui Adam.
Această perioadă are rolul de a introduce treptat credincioșii în atmosfera de post, atât din punct de vedere alimentar, cât și spiritual, pregătindu-i pentru cele 40 de zile care urmează.
Tradiții și obiceiuri păstrate în satele românești
În multe zone rurale din România, Lăsatul Secului de Paști este considerat un moment de mare importanță, marcând cumpăna dintre vechiul și noul an agrar.
Sărbătoarea este însoțită de numeroase tradiții, diferite de la o regiune la alta, dar având în centru ideea reunirii familiei în jurul unei mese festive.
În Bărăgan, de exemplu, s-a păstrat obiceiul strângerii tuturor oaselor și resturilor de mâncare într-o față de masă, după ospățul de Lăsata Secului.
A doua zi, acestea sunt aruncate spre răsărit, în timp ce gospodarii rostesc o formulă prin care oferă păsărilor hrana de pe masa lor, pentru ca acestea să fie îndestulate și să nu se atingă de holdele din câmp. Tradiția spune că respectarea acestui ritual ferește ogoarele de pagubele provocate de vrăbii.
„Păsările cerului! Eu vă dau vouă hrană din masa mea, cu care să fiţi îndestulate şi de la holdele mele oprite”, sunt cuvintele care trebuie spuse.
Masa de Lăsata Secului este tradițional una bogată, cu sarmale, carne prăjită, dar și băuturi precum țuica și vinul nou, marcând ultima zi de dezlegare la carne înaintea perioadei de abstinență.
Săptămâna Albă și începutul Postului Paștelui
După Lăsatul Secului de carne, care a fost pe 15 februarie, a început Săptămâna Albă, cunoscută și drept Săptămâna brânzei. În această etapă, credincioșii renunță la carne, însă pot consuma lactate, ouă și pește.
Chiar dacă, în mod obișnuit, miercurea și vinerea sunt zile de post, în această săptămână ele devin zile de dezlegare, permițând consumul acestor alimente.
Această rânduială este înțeleasă ca o pregătire treptată a trupului pentru asprimea postului care urmează. Albul laptelui și al ouălor simbolizează, potrivit tradiției, haina luminoasă a postului ce începe curând.
Săptămâna se încheie mâine cu Duminica Iertării, când credincioșii își cer iertare unii altora pentru a intra împăcați în Postul Mare.
Postul Paștelui începe luni, 23 februarie, și se încheie pe 11 aprilie, iar Paștele ortodox va fi sărbătorit în 12 aprilie. În această perioadă, de la Lăsatul Secului de carne și până la Duminica Tomii, nu se oficiază nunți în Biserica Ortodoxă.
Lăsata Secului. Rugăciunea pe care trebuie să o rostești
”Dumnezeul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai înainte ai întocmit, prin Legea Ta cea Veche și Nouă, aceste zile de post, la care ne-ai învrednicit să ajungem acum, pe Tine Te lăudăm și Ție ne rugăm: întărește-ne cu puterea Ta, ca să ne nevoim întru ele cu sârguință, spre mărirea numelui Tău celui sfânt și spre iertarea păcatelor noastre, spre omorârea patimilor și biruință asupra păcatului. Ca împreună cu Tine răstignindu-ne și îngropându-ne, să ne ridicăm din faptele cele moarte și să petrecem cu bună plăcere înaintea Ta întru toate zilele vieții noastre. Că Ție se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Hristoase, Dumnezeule, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte, și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”
Sursă: capital.ro
