Potrivit Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor din România, orice persoană este considerată suspectă de COVID-19 dacă prezintă unul sau mai multe dintre următoarele simptome: febră, tuse, astenie, cefalee, mialgii, dureri în gât, coriză (inflamația mucoasei nazale), dispnee (respirație îngreunată), anorexie, grețuri, vărsături, diaree, status mintal alterat, debut recent de anosmie (pierderea mirosului) sau ageuzie (pierderea gustului).
Pentru depistarea infecției cu SARS-CoV-2 sunt disponibile mai multe teste, însă doar unul este recomandat de OMS și de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) pentru diagnosticarea COVID-19, respectiv testul RT-PCR.
Test Real Time PCR pentru diagnosticarea COVID-19
Testul molecular RT-PCR detectează infecția activă cu virusul SARS-CoV-2 la momentul testării, dar nu ajută la determinarea infecției în trecut și nici nu poate determina dacă o persoană expusă virusului SARS-CoV-2 va dezvolta o infecție activă în cele două săptămâni de după expunere.
De asemenea, la unii oameni, virusul poate fi identificat de un test molecular pentru câteva zile la începutul infecției, deci testul s-ar putea să nu găsească virusul dacă se efectuează mai târziu de aceste câteva zile.
Este important de precizat că unul sau mai multe rezultate negative la testul de detecție a acidului nucleic viral nu exclud posibilitatea unei infecții cu virusul SARS-CoV-2, iar în context clinic sugestiv diagnosticul nu trebuie infirmat pe baza unui test negativ.
Pe de altă parte, la alți pacienți, virusul poate fi găsit printr-un test molecular în nas și gât pentru câteva săptămâni, cu mult mai mult decât timpul în care ei sunt de fapt contagioși pentru alte persoane.
Confirmarea de rutină a cazurilor de COVID-19 se bazează pe detectarea secvențelor unice de virus ARN ca reacție în lanț a polimerazei cu transcripție inversă în timp real (rRT-PCR). Genele virale vizate până acum includ genele N, E, S și RdRP.
