De la analgezic banal la posibil instrument de prevenție oncologică, aspirina revine în atenția cercetătorilor după o serie de studii care sugerează că ar putea reduce riscul de cancer și metastaze, scrie BBC. Descoperirile recente, care au influențat deja ghiduri medicale în unele țări, schimbă treptat modul în care este privit unul dintre cele mai vechi medicamente utilizate pe scară largă. Acest medicament vechi de 4.000 de ani, utilizat cel mai frecvent pentru tratarea durerii, împiedică formarea și răspândirea anumitor tumori în organism – descoperiri care schimbă deja politicile din domeniul sănătății. Un pacient cu risc genetic și un tratament neașteptat Nick James, un producător britanic de mobilă în vârstă de aproximativ 45 de ani, a început să-și facă griji pentru sănătatea sa după ce mama sa a murit de cancer, iar fratele său, împreună cu alți membri ai familiei, au dezvoltat ulterior cancer de intestin. El a optat să se supună unor teste genetice și s-a descoperit că era purtător al unei gene defecte care cauzează sindromul Lynch, o afecțiune care crește semnificativ riscul de a dezvolta acest tip de cancer. Ajutorul a venit însă dintr-o sursă neașteptată, când James a devenit prima persoană care s-a înscris într-un studiu clinic menit să testeze dacă o doză zilnică de aspirină – analgezicul fără prescripție medicală – ar putea proteja împotriva dezvoltării cancerului. În funcție de tipul mutației genetice, 10-80% dintre persoanele cu sindromul Lynch vor dezvolta cancer intestinal în cursul vieții. Dar, până acum, lucrurile arată bine pentru James. „El ia aspirină de 10 ani, fără să fi dezvoltat cancer până acum”, spune John Burn, profesor de genetică clinică la Universitatea Newcastle, care a condus studiul. Pare aproape imposibil de crezut, și totuși există de mult timp indicii că acest medicament ar putea reduce riscul de răspândire a cancerului colorectal sau chiar de apariție a acestuia. În ultimul an, o serie de studii clinice și cercetări au consolidat aceste dovezi. Unele țări și-au modificat deja ghidurile medicale pentru a include pilula ca primă linie de protecție pentru persoanele cu risc ridicat (deși experții subliniază că acest lucru ar trebui făcut numai sub supravegherea medicului). Și începem în sfârșit să înțelegem motivele pentru care are un efect atât de misterios.
Rădăcini străvechi Cele mai recente descoperiri aduc o nouă întorsătură remarcabilă în povestea unuia dintre cele mai vechi și mai eficiente medicamente ale noastre. La sfârșitul secolului al XIX-lea, arheologii au descoperit tăblițe de lut vechi de 4.400 de ani în vechiul oraș mesopotamian Nippur – situat pe teritoriul actual al Irakului – care conțineau liste cu o serie de medicamente obținute din compuși vegetali, animali și minerali. Printre acestea se aflau instrucțiuni pentru o substanță derivată din salcie. Acum știm că aceasta conține o substanță chimică numită salicină, pe care organismul o poate transforma în acid salicilic, care ajută la calmarea durerii. Are o structură foarte similară cu cea a aspirinei moderne – acidul acetilsalicilic – dar este mai iritantă pentru stomac. Alte civilizații antice – inclusiv egiptenii, grecii și romanii – au folosit, de asemenea, acest remediu. Studiul modern al acestui compus a început în 1763, când preotul englez Edward Stone a scris Societății Regale pentru a descrie proprietățile antipiretice ale scoarței de salcie uscate și pulverizate. Aproximativ un secol mai târziu, oamenii de știință au reușit să sintetizeze acidul salicilic în acid acetilsalicilic, mai puțin coroziv, și l-au introdus pe piață sub marca Bayer. După încă un secol, oamenii de știință au început să observe unele beneficii neașteptate ale aspirinei în prevenirea bolilor cardiovasculare – reducerea riscului de formare a cheagurilor de sânge prin fluidizarea sângelui și diminuarea aderenței trombocitelor. Din acest motiv, organizații precum Serviciul Național de Sănătate din Marea Britanie recomandă doze zilnice mici persoanelor cu risc ridicat de infarct miocardic sau accident vascular cerebral. Citește și: Un medicament dezvoltat pentru cancer ar putea deveni contraceptiv masculin. „Control precis și reversibil al fertilității”
Primele indicii privind cancerul Până în 1972, beneficiile potențiale s-au extins la prevenirea cancerului, cu un studiu care a atras atenția, realizat pe șoareci cărora li s-au injectat celule tumorale. Oamenii de știință americani au descoperit că adăugarea de aspirină în apa de băut a animalelor a redus semnificativ riscul ca cancerul să se răspândească în organism – un proces numit metastază – în comparație cu șoarecii cărora nu li s-a administrat medicamentul. Deși descoperirea a stârnit un oarecare entuziasm, „nu a fost clar imediat cum ar fi afectat aceasta practica clinică”, spune Ruth Langley, profesoară de oncologie și studii clinice la University College London. Nu era evident dacă medicamentul ar fi avut același efect la oameni, la urma urmei – ceea ce înseamnă că descoperirea a rămas o fascinație obscură, mai degrabă decât un tratament care ar fi putut schimba vieți. Un moment decisiv a survenit în 2010, când Peter Rothwell, profesor de neurologie clinică la Universitatea din Oxford, Marea Britanie, a reanalizat datele mult mai numeroase privind utilizarea aspirinei în prevenirea bolilor cardiovasculare. Din analizele sale a reieșit că medicamentul pare să reducă atât incidența, cât și răspândirea cancerului, ceea ce a stârnit un interes reînnoit atât pentru capacitatea aspirinei de a contribui la combaterea bolii, cât și pentru mecanismele prin care aceasta acționează. Foto: Getty Images De ce este dificil de demonstrat efectul Cu toate acestea, a demonstra că aspirina poate preveni cancerul în rândul populației generale reprezintă o provocare. Într-o lume ideală, cercetătorii ar recruta un eșantion mare de persoane. Jumătate dintre acestea ar lua aspirină, în timp ce restul ar lua un placebo – iar apoi s-ar compara care dintre grupuri a înregistrat cele mai mari rate ale bolii. Totuși, poate dura multe decenii până când cancerul apare, ceea ce înseamnă că un studiu controlat randomizat ar dura foarte mult timp și ar implica cheltuieli uriașe. „De fapt, este aproape imposibil”, explică Anna Martling, profesoară de chirurgie la Institutul Karolinska din Suedia. Din acest motiv, oamenii de știință și-au îndreptat atenția către grupuri specifice, cum ar fi cei care au avut deja cancer sau cei care sunt predispuși genetic la dezvoltarea acestuia. Aici intră în scenă studiul realizat de John Burn asupra pacienților cu sindromul Lynch, care crește considerabil riscul de cancer colorectal și de alte forme de cancer. În 2020, Burn a publicat rezultatele unui studiu clinic randomizat de referință, care a inclus 861 de pacienți cu această afecțiune. Urmărind participanții timp de 10 ani, echipa sa a descoperit că persoanele care au luat o doză zilnică de 600 mg de aspirină timp de cel puțin doi ani și-au redus efectiv la jumătate riscul de cancer colorectal. De atunci, echipa sa a efectuat un al doilea studiu, care se află în prezent în curs de evaluare inter pares. Rezultatele preliminare sugerează că o doză mult mai mică de aspirină (75-100 mg) este la fel de eficientă – dacă nu chiar mai eficientă. „Persoanele care au luat aspirină timp de doi ani au avut cu 50% mai puține cazuri de cancer de colon”, spune el. „Vrem să continuăm studiul încă câțiva ani, deoarece datele vor deveni mai bune pe măsură ce timpul trece.” (Nick James, primul pacient care a intrat în studiu, s-a numărat printre cei care par să fi beneficiat de pe urma tratamentului.)
„Este incredibil, pare science fiction”: Cum ajută imunoterapia la eliminarea cancerului Doza mică (75-100 mg) este similară cu cea pe care oamenii o iau pentru prevenirea evenimentelor cardiovasculare. Acest lucru este important, întrucât aspirina poate avea efecte secundare neplăcute, printre care indigestie, hemoragii interne, ulcere gastrice și chiar hemoragie cerebrală, iar o doză mai mică poate fi mult mai bine tolerată. Rezultatele studiului au influențat deja politicile în vigoare. „În Marea Britanie, ghidurile au fost modificate ca urmare a descoperirilor noastre”, spune Burn. Din 2020, acestea recomandă acum ca persoanele cu sindromul Lynch să înceapă să ia aspirină la vârsta de aproximativ 20 de ani pentru majoritatea persoanelor, sau la 35 de ani pentru cazurile mai puțin severe. Foto: Getty Images Extinderea cercetărilor Având în vedere aceste rezultate, este firesc să ne întrebăm dacă aspirina ar putea fi benefică și pentru alte grupuri de pacienți. Martling a investigat dacă aspirina poate reduce riscul de metastaze la persoanele care au fost deja diagnosticate cu cancer colorectal. Echipa sa s-a concentrat pe persoanele cu mutații comune în tumorile intestinale sau rectale. „Dintre toți pacienții cu cancer colorectal, 40% prezintă una dintre mutațiile pe care le-am studiat”, explică ea. Cercetările anterioare sugeraseră că aceste persoane ar putea răspunde deosebit de bine la aspirină. Studiul clinic randomizat controlat, cu o durată de trei ani, a implicat 2.980 de pacienți, un grup dintre aceștia luând zilnic 160 mg de aspirină, începând în termen de trei luni de la operație, iar celălalt grup primind un placebo. Grupul tratat cu aspirină a prezentat un risc de recidivă mai mic de jumătate – o amploare a efectului extrem de semnificativă.
„Este vorba de un grup numeros de pacienți”, spune Martling. Mai mult, atât studiul lui Martling, cât și cel al lui Burn au arătat foarte puține cazuri de efecte adverse la persoanele care luau aspirină. Studiul lui Martling, publicat în septembrie 2025, a schimbat rapid practicile medicale din Suedia. Începând din ianuarie 2026, pacienții cu cancer colorectal din această țară au început să fie testați pentru mutațiile respective și li se oferă o doză mică de aspirină dacă prezintă aceste mutații. Nu este încă clar dacă aspirina ar putea proteja pacienții și împotriva altor tipuri de cancer – dar s-ar putea să avem în curând câteva răspunsuri. Langley desfășoară în prezent un amplu studiu randomizat controlat cu 11.000 de participanți care au avut cancer colorectal, de sân, gastroesofagian sau de prostată în Marea Britanie, Irlanda și India. Echipa sa va analiza efectul unei doze preventive zilnice de 100 mg sau 300 mg de aspirină și speră să obțină rezultate anul viitor. „Suntem cu adevărat primii care explorează rolul aspirinei în cazul altor tipuri de tumori”, spune ea. Ea își propune să reproducă rezultatele obținute de Martling în cazul cancerului colorectal, precum și să strângă fonduri pentru a investiga implicațiile mutațiilor specifice și în cazul altor tipuri de cancer. Reproducerea acestor rezultate este esențială, spune ea, întrucât autoritățile ar dori, în mod ideal, să dispună de două seturi de rezultate ale studiilor clinice înainte de a formula recomandări pentru pacienți. Citește și: Căsnicia și cancerul: rezultatele uimitoare ale unui studiu privind șansele de îmbolnăvire pentru cei căsătoriți și pentru burlaci
Cum funcționează aspirina împotriva cancerului Mecanismul precis prin care aspirina previne cancerul a rămas mult timp un mister. „Acest medicament fantastic acționează atât în interiorul celulei, cât și în exteriorul acesteia”, explică Martling, astfel încât ar putea fi implicate mai multe mecanisme diferite. Propriile sale lucrări implică o enzimă din interiorul celulei numită Cox-2, despre care știm că este inhibată de aspirină. Această enzimă ajută la producerea unor compuși asemănători hormonilor numiți prostaglandine, spune ea, care, la rândul lor, activează o cale de semnalizare care poate duce la creșterea necontrolată a celulelor. Cercetările recente efectuate de Rahul Roychoudhuri, profesor de imunologie oncologică la Universitatea din Cambridge din Marea Britanie, împreună cu colegii săi, sugerează că ar putea exista un alt mecanism care implică o genă ce împiedică celulele T din sistemul imunitar să identifice și să distrugă celulele canceroase metastatice. Ei au descoperit că această genă poate fi activată de un factor de coagulare numit tromboxan A2, care – după cum sugerează și numele – ajută sângele să formeze cheaguri atunci când ne rănim. Deoarece aspirina inhibă tromboxanul, aceasta poate face ca celulele canceroase să fie mai vizibile pentru sistemul imunitar. Această descoperire a fost o surpriză pentru echipă. Cercetarea lui Roychoudhuri a fost realizată pe șoareci, așa că nu putem fi siguri dacă rezultatele s-ar aplica și în cazul oamenilor.
Însă o cercetare interesantă realizată de Langley și colegii săi a arătat că persoanele care au suferit de cancer colorectal sau de cancer gastroesofagian prezintă niveluri mult mai ridicate de tromboxan decât persoanele sănătoase – chiar și la șase luni după un tratament reușit, ceea ce sugerează că acesta ar putea fi un factor care favorizează metastazele și la oameni. Citește și: Oamenii de ştiinţă au dezvoltat senzori subţiri cât un fir de păr pentru a revoluţiona detectarea cancerului
Un posibil rol în sănătatea publică Rămâne încă un subiect de dezbatere cine ar trebui să ia aspirină în mod regulat și când. Unii cercetători consideră că beneficiile combinate pentru bolile cardiovasculare și cancer ar trebui să inspire o utilizare mai largă. Burn, care a luat aspirină ca măsură preventivă în trecut, este optimist în ceea ce privește potențialul acesteia pentru sănătatea publică. „Am realizat un studiu amplu în care am demonstrat că, dacă toate persoanele de peste 50 de ani ar lua o aspirină pentru copii timp de zece ani, mortalitatea națională din toate cauzele ar fi redusă cu 4%”, spune Burn. Cu toate acestea, majoritatea cercetătorilor susțin că administrarea ar trebui limitată doar la anumiți pacienți. „Una este să administrezi aspirină unei populații de bolnavi de cancer, dar cu totul altceva este să oferi populației sănătoase ceva care le-ar putea face rău”, spune Martling. Acest lucru se datorează faptului că aspirina poate avea efecte adverse grave și este puțin probabil să funcționeze pentru toate persoanele sau toate tipurile de cancer.
sursa DIGI 24
