Parchetul confirmă printr-un comunicat de presa descoperirea, dar misterul rămâne.
Scandalul de la Cimitirul Strehareți din Slatina capătă proporții, însă răspunsurile oficiale continuă să vină cu zgârcenie. După descoperirea unor saci cu oseminte umane în zone mascate sub forma unor cripte și după conferința de presă susținută chiar în cimitir de primarul municipiului Slatina, Mario De Mezzo, Parchetul vine cu un comunicat care confirmă o parte dintre informații, dar lasă fără răspuns tocmai întrebările esențiale. Da, acolo au fost găsite oseminte umane. Dar de aici încep întrebările. De la câte persoane provin aceste oseminte? Cine sunt oamenii ale căror rămășițe au ajuns în saci? Din ce morminte au fost scoase? Când s-a întâmplat acest lucru? Cine a dispus sau a permis mutarea lor? Există documente care să justifice operațiunile? Și, mai ales, există posibilitatea identificării lor?
Sunt întrebări firești într-un caz în care vorbim despre rămășițe umane și despre familii care susțin că nu își mai găsesc morții în locurile în care știau că au fost înhumați. Potrivit informațiilor comunicate de Parchet, nu s-ar confirma ipoteza potrivit căreia osemintele ar proveni de la persoane decedate în perioada pandemiei de COVID-19. O asemenea precizare lămurește o pistă, dar nu rezolvă problema fundamentală: ale cui sunt osemintele? Dacă expertizele medico-legale efectuate până în acest moment nu pot stabili cu exactitate numărul persoanelor de la care provin toate rămășițele descoperite și nici identitatea acestora, atunci este legitim să întrebăm care sunt următorii pași ai anchetei. Vor fi expertizate toate osemintele? Se poate stabili numărul minim de persoane cărora le-au aparținut? Pot fi prelevate probe biologice? Este posibilă realizarea unor comparații ADN cu rudele persoanelor ale căror morminte nu mai sunt găsite?
Nu sunt întrebări „obraznice”. Sunt întrebări pe care gravitatea cazului le impune. Mai ales că, în conferința de presă susținută la Cimitirul Strehareți, primarul Mario De Mezzo și-a exprimat public nemulțumirea față de modul în care ar evolua ancheta și a vorbit despre amploarea descoperirilor făcute în cimitir. Afirmațiile edilului reprezintă poziția acestuia și trebuie verificate de anchetatori, însă tocmai gravitatea lor face necesare explicații oficiale clare și complete.
Într-un asemenea dosar nu este suficient să știm doar că oasele sunt umane și că nu ar proveni din perioada COVID. În spatele fiecărui os descoperit într-un sac a existat un om. În spatele acelui om poate exista o familie care a plătit un loc de veci, care a aprins lumânări ani la rând și care astăzi trebuie să se întrebe dacă persoana dragă se mai află acolo unde a fost îngropată. Iar dacă există familii care nu își mai găsesc mormintele rudelor, întrebarea privind identificarea prin ADN nu poate fi tratată ca un moft. Este una dintre întrebările centrale ale acestui caz. Cimitirul Strehareți nu mai este doar subiectul unei dispute administrative. Descoperirea unor oseminte umane depozitate în saci ridică probleme care țin de respectul datorat morților, de drepturile familiilor și, în funcție de ceea ce va stabili ancheta, de eventuale răspunderi penale.
Parchetul are obligația de a desfășura ancheta pe baza probelor, nu a presiunii publice. Dar opinia publică are, la rândul său, dreptul să pună întrebări. Câte persoane sunt în acei saci? Cine sunt? Din ce morminte provin? Cine le-a scos? Unde sunt registrele și documentele care ar trebui să permită verificarea traseului fiecărui loc de veci? Și, dacă metodele medico-legale o permit, de ce nu s-ar încerca identificarea prin ADN acolo unde există familii care reclamă dispariția mormintelor?
Până când aceste întrebări vor primi răspunsuri documentate, cazul de la Strehareți nu poate fi închis printr-un comunicat de câteva paragrafe. Pentru familiile care își caută morții, nu vorbim despre niște „oseminte”. Vorbim despre părinți, bunici, soți, soții sau copii. Iar ei au avut un nume.
