Pe 21 iunie 2026, la ora 11:24, România va marca solstițiul de vară, fenomenul astronomic care dă startul oficial sezonului estival în emisfera nordică. Evenimentul aduce cea mai lungă zi și cea mai scurtă noapte din an, Soarele atingând punctul maxim pe bolta cerească. După acest moment, durata zilelor va începe să scadă treptat, în timp ce nopțile vor deveni tot mai lungi, până la solstițiul de iarnă din 21 decembrie.
De-a lungul timpului, solstițiul de vară a ocupat un loc important în tradițiile multor civilizații, fiind asociat cu simboluri ale luminii, prosperității și reînnoirii. În numeroase culturi, momentul a fost celebrat prin ceremonii și obiceiuri menite să marcheze apogeul puterii Soarelui și începutul unei perioade considerate favorabile pentru recolte și fertilitate.
Solstițiul de vară 2026: Momentul care marchează debutul verii astronomice
Solstițiul de vară, fenomenul astronomic ce marchează începutul verii în emisfera nordică, are loc în fiecare an în jurul datei de 21 iunie. În 2026, acesta se va produce la ora 11:24, ora României, când Soarele va atinge cea mai înaltă poziție pe bolta cerească.
Evenimentul coincide cu cea mai lungă zi și cea mai scurtă noapte din an, perioada de lumină naturală atingând durata maximă. După acest moment, durata zilei începe să scadă treptat, în timp ce nopțile devin din ce în ce mai lungi. Acest proces continuă până la solstițiul de iarnă, care are loc în jurul datei de 21 decembrie și marchează punctul opus în ciclul anual al mișcării aparente a Soarelui.
Cea mai lungă zi a anului depășește 15 ore de lumină în România
În România, solstițiul de vară din 2026 va aduce cea mai lungă zi din an, cu aproximativ 15 ore și 32 de minute de lumină naturală. Fenomenul marchează perioada în care durata intervalului dintre răsărit și apus atinge valoarea maximă.
Totodată, Soarele va ajunge la cea mai mare altitudine pe cer pentru latitudinile țării noastre, ridicându-se la aproximativ 67°52′ deasupra orizontului. Această poziționare explică numărul ridicat de ore de lumină și intensitatea mai mare a radiației solare specifice începutului verii astronomice.
De unde vine denumirea de „solstițiu”
Termenul „solstițiu” își are originea în latinescul „solstitium”, care poate fi tradus prin expresia „Soarele stă”. Denumirea face referire la impresia că astrul își oprește pentru scurt timp deplasarea aparentă pe bolta cerească înainte de a-și schimba direcția.
Potrivit specialiștilor în astronomie, solstițiul de vară este însoțit și de prelungirea intervalului de crepuscul, perioada de lumină difuză dintre apus și lăsarea întunericului, respectiv dintre sfârșitul nopții și răsărit. În această perioadă a anului, durata crepusculului atinge valorile maxime.
La latitudini nordice, efectul este mult mai evident și poate genera fenomenul cunoscut drept „nopți albe”. În aceste regiuni, cerul rămâne luminat pe parcursul întregii nopți, iar întunericul devine aproape imperceptibil.
Ce reprezintă solstițiul de vară
Solstițiul de vară are loc în momentul în care longitudinea astronomică a Soarelui ajunge la 90°, eveniment care marchează începutul oficial al verii astronomice în emisfera nordică. Fenomenul este determinat de mișcările Pământului, respectiv rotația în jurul propriei axe și revoluția în jurul Soarelui.
Un rol esențial îl are și înclinația axei terestre, de 66°33′ față de planul orbitei. Această caracteristică face ca radiația solară să fie distribuită diferit între cele două emisfere, explicând atât alternanța anotimpurilor, cât și modificările periodice ale duratei zilei și nopții de-a lungul anului.
Din perspectiva unui observator aflat pe Terra, Soarele pare să urmeze anual o traiectorie pe ecliptică, deplasându-se, în medie, cu aproximativ un grad pe zi. La momentul solstițiului de vară, astrul se află la 23°27′ nord de ecuatorul ceresc, deasupra Tropicului Racului, poziție care corespunde celui mai înalt punct atins pe bolta cerească în emisfera nordică, potrivit explicațiilor oferite de Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București.
Sursă: digi24.ro
